R

Ramele

Însârmarea ramelor şi fixarea fagurilor

Însârmarea se face cu sârmă subţire galvanizată, de 0,4-0,5 mm diametru (câte 5-6 sârme orizontale şi 2 verticale). Înainte de găurire ramele se marchează după un şablon confecţionat din carton. Cu ajutorul unui burghiu subţire - din cele ce se folosesc la traforaj - găurile se dau la distanţe egale una de alta, pe cea de sus plasând-o ceva mai apropiată de leţişorul superior. Ele trebuie să corespundă întocmai, atât într-o parte cât şi în cealaltă a celor două leţişoare, astfel încât sârmele să stea perfect orizontal, poziţionate pe centrul leţişoarelor, căci dacă o gaură este dată mai la stânga sau mai la dreapta, mai sus sau mai jos, atunci când sârma va fi întinsă, rama se va strâmba şi nu va mai sta drept pe scaunul ei, şi nici la o distanţă egală de pereţii stupului.

După introducerea sârmei se recomandă ca, mai întâi, să întindem sârma din mijloc şi să o fixăm cu ajutorul a două ţinte bătute lateral. Această recomandare este dată de faptul că în acest loc leţişoarele au jocul cel mai elastic.

Rama clăditoare specială

Examinarea ramei clăditoare ne poate indica lucruri importante cu privire la starea familiei sau situaţia culesului. De obicei fagurii clădiţi în RC sunt cu celule de trântori. Dacă apar şi botci înseamnă că albinele coloniei respective se pregătesc de roire. Dacă albinele sunt orfane nu clădesc faguri în golurile RC. În cazul culesurilor abundente golurile ramei clăditoare se pot completa cu rame mici de tipul secţiunilor.

Rama clăditoare (RC) poate fi:

În cazul în care RCS este folosită şi pentru a dirija concentrarea acarienilor, în vederea combaterii biologice, vom evita să tăiem căpăcelele de trântori căpăciţi de pe aceşti faguri, întrucât procedând astfel, acarienii vor ieşi şi vor ataca mai devreme larvele şi indivizii adulţi şi în acelaşi timp, se vor înmulţi mult mai repede.

Rama clăditoare hrănitor (RCH)

La începutul primăverii hrănitorul se aşează între diafragmă şi fagurele de acoperire. La începutul înfloririi pomilor este mutat către cuib, între ultimul fagure cu puiet şi cel de acoperire, pentru a da o mai mare posibilitate albinelor să înceapă clădirea fagurilor sub hrănitor.

De regulă, fagurele este construit cu celule de trântor şi se recoltează periodic, fie înainte de căpăcirea puietului, fie după căpăcirea acestuia, având în vedere că femelele acarianului Varroa preferă să-şi depună ouăle în celulele de trântor, pe larvele de 5-6 zile, iar după căpăcire sunt prinse în celule, unde îşi continuă înmulţirea. La recoltarea fagurilor din ramele clăditoare trebuie să fim foarte atenţi pentru a nu accidenta din greşeală matca care poate fi găsită pe aceşti faguri. În cazul în care fagurele este clădit cu puiet de lucrătoare şi are puiet în el, nu se recoltează decât după eclozionarea acestuia.

RCN (rame clăditoare normale)

Apicultorul Şt. Popescu foloseşte în stupina personală câte două rame standard pentru fiecare familie de albine, despărţite în două părţi egale cu ajutorul unei şipci orizontale. În partea superioară sunt introduse trei rame în secţiuni cu faguri artificiali iar partea inferioară este folosită ca ramă clăditoare, unde, în urma clădirii celulelor de trântori şi apariţiei larvelor de 4-5 zile, vor fi concentraţi acarienii. Cele două rame sunt introduse la interval de 6-7 zile şi amplasate bilateral şi marginal între ultimul fagure cu puiet şi fagurele cu păstură şi miere. Ramele sunt vopsite în partea superioară, având o etichetă cu data introducerii, şi sunt ridicate alternativ, distrugerea făguraşilor având loc la 11-12 zile de la depunerea ouălor.

Rama de ouat

Fagurele de ouat este rama pusă sub izolator împreună cu matca, în vederea depunerii ouălor cu vârstă precisă, în lucrările pregătitoare pentru creşterea mătcilor sau de producere a lăptişorului de matcă. De obicei se foloseşte un fagure în care albinele au mai crescut câteva generaţii de puiet, foarte cald, şi stropit cu sirop mult diluat, pus apoi în cuib. Pe suprafaţa superioară a fagurelui se însemnează ziua introducerii mătcii pe fagure iar rama se retrage după 12 ore de la depunerea ouălor.

Rama Langstroth

Tip de ramă cu dimensiunile interioare de 425 x 215 mm şi exterioare de 448 x 231 mm, asemănătoare cu cea de ME (435 x 230).

Rama (Netz) de măsurat

Este o ramă (împărţită cu sârmă în pătrăţele de câte 25 cm2) fiind folosită la măsurarea cantităţii de puiet sau de albină aflată pe un fagure compact la iernare ştiut fiind că în suprafaţa fiecărui pătrăţel de 25 cm2 sunt cuprinse 100 celule de albine lucrătoare, sau 60 din cele de trântori. Pentru aflarea dintr-o dată a suprafeţelor ocupate cu puiet în dm2, unele din sârmele ramei sunt vopsite cu roşu (cele verticale şi orizontale ce cuprind un grup de 4 pătrăţele). Totalul dm2  găsiţi înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. Pentru a aprecia pe câte rame va ierna familia de albine, se împarte totalul de albine la 270 sau la 200, în funcţie de tipul de ramă folosit. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minim 1,5-2 kg miere, un fagure plin pe ambele feţe are 3,6-4 kg de miere la rama de stup orizontal (435/230 mm). O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei Netz, unde 1 dm2 conţine 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g pe o singură faţă.

În locul acestei rame putem folosi un geam care are dimensiunile exacte ale unei rame obişnuite, geam uns cu albuş de ou lăsat să se usuce, după care se trag linii cu tuş negru sau colorat din 50 x 50 mm. Geamul astfel marcat, va fi aşezat pe deasupra ramei cu puiet, oferind - prin transparenţa lui - posibilitatea măsurării precise în dm2 a suprafeţei de puiet.

Diverse calcule:

Rama pentru păstrarea coliviilor cu mătci

Este una obişnuită, având în golul ei 2 jgheaburi basculante de sprijin, făcute din şipci. Coliviile stau pe 2 rânduri de şipci basculante, iar rama se introduce într-o colonie orfană, ale cărei albine hrănesc şi ajută mătcile virgine închise în colivii ce au pe una din laturi gratie Hanemann.

Rama separator

Este o ramă de 12 x 12 mm grosime al cărei perimetru corespunde cu cel al stupului, pe ambele feţe ale ramei fiind fixate 2 pânze metalice galvanizate, cu ochiuri de 1,5-2 mm. Rama se aşează între corpurile superioare ale stupului vertical sau ME izolând albinele din corpul de sus faţă de cele de jos, fără ca albinele să se poată atinge. Corpul de sus fiind fără matcă, poate fi folosit ca nucleu de împerechere a mătcilor şi, după împerecherea noii mătci, separatorul se poate retrage în vederea schimbării mătcii bătrâne.

Ramele de cat lărgite

Spre deosebire de cele normale, care au umerii laţi de 3,6, acestea au umerii laţi de 4,4, iar înălţimea variază după construcţia stupilor, între 15 cm şi 30, cea mai indicată fiind cea de 16,5, întrucât ramele astfel construite atunci când sunt încărcate cu miere ating greutatea de 3 kg. Fagurii este bine să fie fortificaţi cu sârme verticale iar distanţa dintre fagurii de cat şi cei de cuib este recomandata a fi de 1,5 cm pentru ca albinele să nu construiască faguri sau să fie strivite albinele. Se recomandă corpul de stup de 12 rame şi catul pe 10 rame lărgite.

Ramele de creştere (RPB)

Sunt folosite în procesul de creştere a mătcilor (vezi Catalog apicol poziţiile 1406-1407) pentru susţinerea leaţurilor cu botci în poziţie normală. După felul întrebuinţării şi perioada folosită se deosebesc trei modele de rame:

Rapiţa

Înfloreşte începând cu 10-15 aprilie, în funcţie de varietate (varietatea colza înflorind prima) şi dacă sunt semănate ambele varietăţi înflorirea durează 15 zile. Varietatea "naveta" dacă nu este polenizată cu ajutorul insectelor, dă o producţie mică de sămânţă. Prin polenizare producţia de sămânţă creşte cu peste 50%. Floarea secretă nectar şi în zilele mai puţin calde, chiar la 11-12 grade Celsius , mierea fiind de culoare galbenă deschisă şi foarte dulce. Dacă se întârzie cu extracţia mierea cristalizează chiar în faguri, compromiţând viitoarele culesuri. Rapiţa sălbatică, care creşte prin culturile de primăvară este bogată în polen, a cărui valoare alimentară pentru albine este întrecută doar de cea a polenului de piersic.

Coloniile de albine sunt de obicei la începutul dezvoltării, aportul substanţial de nectar şi polen având o influenţă binefăcătoare asupra dezvoltării şi stării de sănătate. Este suficientă o perioadă de 6-7 zile bune de cules cu temperaturi de 14-16grade Celsius pentru ca apicultorul să-şi dea seama de eficacitatea unui astfel de cules. Stupina se aşază la 200-300 m paralel cu lanul de rapiţă, evitându-se suprapopularea unei zone. Stupii trebuie aşezaţi la soare şi să fie protejaţi de vânturile dominante, urdinişurile fiind pe deschiderea mică.

Rasele de albine

Familia Apidelor, genul Apis, specia melifera este răspândită în toate cele 5 continente. Apis mellifera L. cuprinde rasa neagră şi rasa galbenă.

Rasa neagră

Cu prototipul caracteristic în Africa răsăriteană, rasa neagră se găseşte în stare pură în insula Madagascar, unde albina este complet neagră, fără nici o dunguliţă. Ceva mai la nord, în munţii Kilimanjaro, dimensiunile subrasei Apis meliffera monticola sunt mai apropiate de cele ale albinei din Europa, iar mai la sud, subrasa Apis mellifera capensis, are culoarea brună, cu corpul acoperit de peri scurţi şi în anumite situaţii, albinele acestei rase pot da naştere, din ouă nefecundate, la mătci şi albine lucrătoare.

Nord-vestul continentului African este ocupat de albina telică (Apis mellifera intermessa), subrasa care face joncţiunea cu albina europeană  (prin Spania). Această subrasă este indemnă la locă.

În Europa apar mai multe subrase ale albinei negre:

Subrasa carpatină

Însuşiri caracteristice:

Rasa galbenă

Îşi are obârşia la albina italiană, care a fost supusă unei atente şi îndelungate selecţii (de pe timpul romanilor).

Raza economică de zbor

Zona economică de zbor este sub 2-3 km dar, cea mai indicată este sub 1,5 km. În vederea stabilirii zonei economice de zbor albinele marcate radioactiv au fost depistate în marea lor majoritate la o distanţă de sub 700 m de vatra stupilor iar o mică parte (17) au fost găsite la o depărtare de sub 1,5 km de stup.

Reginal

Este o soluţie cu miros puternic care depăşeşte şi suprimă mirosul coloniei, folosindu-se la introducerea noilor mătci, uşurând acceptarea lor.

Regulile acceptării mătcilor

Condiţii obiective

Acceptarea noilor mătci ţine de o mulţime de factori, de condiţiile interne şi externe, favorabile sau nefavorabile, de care apicultorul trebuie să ţină seamă.

Condiţii favorabile

Condiţii vitrege

Începând cu apariţia trântorilor (primăvara târziu) şi până la dispariţia lor (toamna târziu), mătcile sunt primite cu mare greutate. În aceste condiţii albinele sunt duşmănoase la orice intervenţie, mai ales la introducerea unei mătci noi, iulie fiind luna cea mai nefavorabilă acceptării.

Anotimpul

Primăvara şi toamna mătcile sunt acceptate foarte uşor, motiv pentru care se poate acţiona cu mai multă lejeritate în aceste perioade, în acţiunile de înlocuire a mătcilor necorespunzătoare sau pentru unificarea unor familii. Acceptarea se menţine până la apariţia şi stingerea fenomenului de roire naturală. Matca ce urmează să fie schimbată este bine să se afle în aceeaşi stare fiziologica cu cea care o schimbă şi acest lucru nu se poate întâmpla decât primăvara şi toamna, ori în timpul culesurilor abundente când cuibul este blocat cu nectar.

Condiţii subiective

Acestea se referă la calitatea mătcii, starea ei fiziologică, vreme, cules, dispoziţia familiei care primeşte matca etc. Mirosul reginei, firea ei blajină şi nu prea sperioasă, deschiderea stupului abia după 6-7 zile de la introducere, contribuie la acceptarea tinerei mătci.

Pe timpul culesului albine sunt aşa de preocupate de acesta încât nu mai sunt atente la ceea ce se petrece împrejurul lor. În astfel de împrejurări, albinele vor accepta cu uşurinţă o regină dacă stupul e orfan. Nu acelaşi lucru se va întâmpla în lipsa culesului şi mai ales toamna, când sunt atente la tot ce mişcă. Pe o vreme frumoasă albinele sunt mai dispuse să primească o matcă. Când e furtună şi trăsnete albinele devin nervoase şi arţăgoase. O introducere făcută spre seară va reuşi cu mult mai bine decât una făcută pe timpul amiezii, când albinele sunt în fierbere. Pe timpul furtişagului sau bezmeticirii introducerea mătcii este mult îngreuiată. În cazul în care colonia este orfană doar de câteva zile, primirea tinerei mătci va fi mult uşurată. Albinele primesc mai uşor o regină fecundată, care începe să depună imediat ouă, decât una virgină. Reginele virgine vor fi primite mai uşor în primele 6 ore de la eclozionare. Prezenţa puietului şi a ouălor mai mici de trei zile va îngreuia mult primirea unei noi regine, pe când la o colonie lipsită cu totul de puiet larvar sau chiar căpăcit, va fi primită mai uşor. O familie rămasă orfană de mai mult timp, chiar dacă nu a ajuns să fie bezmetică, va primi mai greu o regină decât o familie orfanizată de câteva zile.

Regulile creşterii mătcilor

Reguli de bază

Roii artificiali se formează numai atunci când dispunem de familii puternice, cu o populaţie mare şi mult puiet, temperatura exterioară fiind cât mai ridicată şi constantă (lunile mai-iulie fiind cele mai recomandate).

Reproducătorii

Reproducerea este sexuată sau partenogenetică, din ouă fecundate rezultând albine lucrătoare şi mătci, iar din ouă nefecundate, trântori. Cu ajutorul însămânţărilor artificiale s-a reuşit să se împerecheze mătci numai cu trântori de origine cunoscută, obţinându-se produşi de încrucişare, deosebit de valoroşi genetic, la care s-a constatat şi manifestarea efectului de heterozis, concretizat prin producţii ridicate de miere.

Respingerea mătcilor

Sunt colonii care, orice metodă am folosi, refuză să primească noua matcă. Acest lucru se datorează adversităţii albinelor bătrâne, care trebuie îndepărtate provizoriu, prin folosirea tehnicii utilizate cu ocazia organizării stupilor furnizori.

Revizii

Revizia sumară

Acolo unde lipseşte matca sau mortalitatea este prea mare (albinele moarte de pe fundul stupului depăşind 1 pahar) trebuie intervenit (unificări, îndepărtarea cauzelor etc.). Tot ceea ce depăşeşte procentul normal de pierderi (2-3%) este din vina stuparului.

Revizia de fond

Se face toamna şi primăvara.

Ridicător de rame

Unealtă metalică cu mâner, având o extremitate cu un capăt încovoiat şi o extremitate plată pentru curăţire sau executarea altor lucrări apicole.

Ritmul de ouat

Ritmul de ouat la noi în ţară a fost apreciat la 200 de ouă pe zi în februarie, 600 în martie, 1000 în aprilie, 1600 în mai, 2000 în iunie, 1600 în iulie, 800 în august, 600 în septembrie şi 200 în octombrie. Cifrele sunt indici medii. În realitate se înregistrează variaţii importante, mai ales în primăvară, determinate de prolificitatea mătcii, de numărul de albine tinere în familie, de cantitatea şi calitatea proviziilor, în special de polenul proaspăt care intră în stup, precum şi de condiţiile climatice, sănătatea albinelor, modul în care sunt îngrijite etc.

Roiniţa

Este un dispozitiv folosit la prinderea roilor. Trebuie să fie uşoară, deci făcută dintr-o împletitură de papură, răchită sau scoarţă de copac, forma ei fiind de obicei conică, cu un diametru la bază de 30 cm, având două mânere aşezate suprapus. În ele se fixează provizoriu o prăjină lungă, ce se ridică în aer atunci când roiul este sus, ca să poată fi recoltat direct în ea. Dacă roiul se aşează într-un pom, desfacem mânerele roiniţei de la prăjină şi, urcându-ne la roi cu o scară, ţinem roiniţa întoarsă cu baza în sus, scuturând roiul în ea.

Dacă roiul urmează a fi transportat în altă parte, roiniţa are o formă dreptunghiulară, cu pereţii laterali din pânză metalică şi capac mobil din placaj, pe unde se introduce pâlnia în care se scutură roiul ce se va transporta la pachet.

Roiniţa Ostrowsky

La mijlocul unui sac de hârtie STAS se taie o fereastră de circa 25 x 25 cm pe care o acoperim cu ajutorul unor şipculiţe cu o bucată din plasă de plastic, roiniţa fiind gata. Introducerea roiului e mult uşurată, prezentând avantajul uşurinţei transportului roiului prins într-o altă localitate.

Roirea

Roirea artificială

Roirea artificială dirijată înlătură neajunsurile roirii naturale şi sporeşte producţia de miere.

Reguli generale de respectat la formarea roiurilor

Dacă dorim să efectuăm lucrări de înmulţire la un număr mare de familii, trecem fagurii aleşi pentru formarea roilor după gratia Hannemann, după ce în prealabil i-am scuturat de albină pentru ca nu cumva să rămână matcă pe ei. Fagurii pot rămâne după gratie şi câteva zile.

Metode de roire

Metoda roirii intensive

Dă rezultate foarte bune atunci când se termină cu cel puţin 10 zile înaintea culesului mare, fiecare FB fiind ajutată de câte doua familii ajutătoare, de la care se ridică periodic câte 1 fagure cu puiet căpăcit, forţând FB să intre în frigurile roitului. Lucrarea de ajutorare demarează atunci când FB dispune de 8 faguri bine acoperiţi (din care 6 cu puiet), toate coloniile având asigurate provizii din belşug. La prima ajutorare, fagurii cu puiet ridicaţi din FA vor fi daţi împreună cu albina acoperitoare. Pentru ca pe aceşti faguri să nu se afle cumva şi albină bătrână ei vor fi ţinuţi pentru câteva ore, bine împachetaţi, într-un stup gol, cu un mic urdiniş, pe unde albinele bătrâne vor putea ieşi. După trecerea celor câteva ore, cei 2 faguri cu puiet şi albină tânără vor fi introduşi la marginea cuibului FB. După 5-6 zile operaţia se repetă, fagurii cu puiet căpăcit fiind ridicaţi de astă dată fără albina acoperitoare.

FB astfel întărite, vor începe în curând să clădească botci de roire. Înainte ca botcile să fie căpăcite, fagurele cu matca FB se va muta într-o nouă cutie, fiind închisă într-o colivie automată. De o parte şi de alta se vor aduce alţi 2 faguri cu puiet căpăcit şi albina tânără acoperitoare, luaţi din cele 2 FA, fiecare FA cedând şi albina scuturată de pe câte 1 fagure cu puiet larvar. Roiului astfel format i se mai adaugă 1 fagure cu miere, 1 fagure cu păstură şi un pahar cu apă caldă, turnat în celulele ultimului fagure. Roiul astfel format se împachetează foarte bine şi se mută pe un nou loc, având urdinişul micşorat astfel încât să poată trece prin el 2 albine simultan.

După 6 zile de la formarea primelor roiuri, din coloniile de bază se face o a doua serie de roiuri prin divizare egală şi proporţională în 2 cutii asemănătoare aşezate de o parte şi de alta a vechiului stup care se va muta pe alt loc, având numai 1-2 rame cu puiet şi 2 cu hrană. Dacă vom observa că albinele ce se reîntorc la vechiul loc înclină să intre mai mult într-unul din cei doi stupi aşezaţi de o parte şi de alta, vom apropia acel stup de vechiul loc. După alte 5 zile, timp în care cele 2 roiuri formate pe vechiul loc vor fi distanţate şi albinele s-au obişnuit cu noile locuri, fiecare roi va fi divizat în acelaşi fel, dispunând de 1-2 botci gata de eclozionare, toate roiurile fiind ajutate cu câte 1 fagure cu miere. Acest procedeu oferă o înmulţire de 133% într-o singură vară, coloniile ajutătoare (FA) putând fi transformate în stupi de producţie (FB).

roiuri timpurii

În cazul în care nu urmărim valorificarea culesului de la salcâm nu este recomandabil să avem în primăvară familii prea puternice deoarece acestea vor intra curând în frigurile roitului. Se impune deci formarea de roiuri artificiale care să preia surplusul de albine şi puiet de la fiecare FAB puternică, asigurându-le astfel un ritm de dezvoltare mai încetinit, creând perspective pentru amplificarea culesurilor târzii etc. Din toate familiile care au mai mult de 4 faguri bine ocupaţi cu albine se preiau fagurii cu albine excedentari şi se formează, prin stolonare, roi pe 4 faguri care primesc mătci (de la nucleele de rezervă sau din cele iernate în afara ghemului), protejate în colivie, care vor fi eliberate după 24 de ore. Dacă înainte de cules unele familii devin prea puternice vor fi folosite ca material biologic pentru creşterea mătcilor şi formarea altor roiuri.

Dacă ne ocupăm cu creşterea timpurie a mătcilor, cu 15 zile înaintea demarării lucrărilor, este bine să ne ocupăm şi cu creşterea trântorilor dintr-o familie recordistă.

roiuri extratimpurii

În lipsa mătcilor de rezervă iernate în nuclee şi numai în condiţiile unor culesuri târzii şi a existenţei unor familii extrem de puternice (condiţii greu de atins în zona noastră), se pot forma roiuri cu mătci iernate în afară ghemului (din 3-4 familii = 1 roi). Metoda reuşeşte numai dacă aceste categorii de roiuri se formează imediat după zborul de curăţire, pentru că de regulă, după 1-2 zile calde care au permis efectuarea zborului de curăţire urmează o perioadă de 10-15 zile mai reci care nu permit zborul (formarea timpurie împiedicând depopularea roilor). Aceasta operaţie e mai bine să o efectuam toamna, prin iernarea mătcilor în stupi pepinieri, după stabilirea unui plafon minim de putere care să ne asigure cele patru rame bine acoperite de albine în primăvara. Cu tot ceea ce depăşeşte acest plafon, întărim nucleele cu mătci de rezervă pentru a intra în iarnă ca FAB.

• primul roi cu matca vârstnică se formează atunci când în botci apar larve de 3-4 zile;
• la căpăcirea primelor botci se face prima divizare împărţind cuibul familiei în două jumătăţi egale, repartiţia albinelor între cele două jumătăţi făcându-se cu ajutorul unui panou sau prin apropierea ori depărtarea unui dintre stupi;
• după 3-4 zile, şi după ce stupii noi au fost îndepărtaţi progresiv, se face o nouă divizare a fiecăruia dintre ei, albinele culegătoare împărţindu-se prin folosirea aceloraşi principii.

Metoda divizării

Familia de albine se împarte în două parţi egale sau de puteri diferite.

Divizarea simplă

Metoda înmulţirii prin divizare nu este considerată a fi bună întrucât colonia rămasă orfană ia în creştere larve mai mari de 24 de ore. Dacă vom lăsa însă familia fără matcă pe vechiul loc, în vederea preluării culegătoarelor, şi dacă vom distruge primele botci căpăcite lăsând pe cele necăpăcite, şi această metodă poate fi considerată acceptabilă, întrucât vor ieşi mătci de calitate.

Roirea artificială prin divizare simplă este procedeul cel mai simplu de formare a unui roi şi constă din divizarea unei singure familii de albine puternice. Se va căuta în care diviziune este matca iar diviziunea rămasă orfană va primi o nouă matcă împerecheată sau o botcă căpăcită. Lucrarea se recomandă a se efectua imediat după culesul de salcâm şi apicultorul poate realiza o dublare a efectivului.

Varianta canadiană (Schäffer)

Coloniile de albine se stimulează puternic cu 7 kg de miere cu păstură astfel încât la jumătatea lui aprilie fiecare colonie să ocupe complet câte 2 corpuri. Spre sfârşitul lui aprilie coloniile foarte puternice se divizează, dând roiurilor fără matcă mătci păstrate în afara ghemului sau păstrate în stupii pepinieri. Roiul fără matcă va fi format cu 4 faguri cu puiet căpăcit în eclozionare şi cu albina tânără acoperitoare. Pentru a avea siguranţa că pe aceştia nu se află şi matca, albina de pe ei va fi scuturată pe o pânză în faţa stupului, corpul cu fagurii cu puiet căpăcit fiind aşezat deasupra corpului cu matcă, izolat cu gratie Hannemann. A doua zi, seara, când toţi fagurii de sus sunt ocupaţi cu albină, albina şi fagurii din cuibul de sus va fi transvazată în alţi stupi care se vor deplasa pe o nouă vatră unde vor primi noile mătci în colivii automate.

Metoda mutării

FAB se amplasează pe un alt loc cu toţi fagurii de puiet căpăcit şi albina tânără; acestei unităţi i se introduce după 24 de ore, înainte de venirea nopţii, o matcă împerecheată sau o botcă căpăcită şi protejată. Matca cu fagurii cu puiet necăpăcit rămâne pe vechiul loc cu albina zburătoare. Cuibul se reface cu faguri artificiali, care în condiţii de cules intens sunt clădiţi în 2-3 zile, familia comportându-se asemănător unui roi natural. Metoda mutării are mai multe variante.

Metoda mutării simple

A => B; B => alt loc; N => A

Este recomandată pentru prevenirea roirii. Se bazează pe împărţirea familiilor în grupe de câte două familii A şi B familii care sunt foarte puternice (pot fi chiar şi în frigurile roitului).

Aducem apoi un stup nou N curat şi gol, cu urdinişul închis, pe care îl aşezăm lângă familia A, căreia i se închide şi ei urdinişul şi luând ramele una câte una, măturăm în stupul N albinele şi matca. Ramele măturate de albine le punem înapoi n stupul din care le-am scos, urdinişul rămânând în continuare închis. Stupul A fără albină va fi mutat în locul stupului B, i se deschide urdinişul (A -> B) şi i se dă o matcă împerecheată în cuşcă pe care o eliberam după 24 de ore, sau o botcă căpăcită (după 48 ore). Aceasta metoda dă rezultate foarte bune la familiile puternice şi sănătoase, activându-le şi mai mult şi asigură o înmulţire de 50 % fără prea multe pregătiri.

Albinele cu stupul B se muta pe un alt loc în stupină, care va însemna locul ei definitiv. B -> alt loc.

Pe vechiul loc al familiei A aşezam stupul nou, care conţine numai albinele pe care le-am măturat şi care au venit astfel pe locul lor de la început. N -> A. Roiului format pe locul A va primi două rame cu provizii, rame goale şi rame cu faguri artificiali. Dacă privim cele trei familii de albine, fiecăreia îi lipseşte ceva. În câteva zile însă toate vor reveni la normal.

Varianta Taranoff

Constă din:

Varianta intensivă

Varianta intensivă (descrisă de Dăscălescu) presupune scuturarea a câte 2 rame cu albină tânără pentru fiecare roi, numărul acestora fiind direct proporţional cu numărul de faguri cu puiet existenţi în familia donatoare, de la fiecare FD putând obţine câte 3 roi (la sfârşitul lui mai), care vor primi mătci împerecheate sau botci în eclozionare. Pregătim mai întâi compartimentele ce vor prelua roiurile (1 ramă miere + 1 ramă clădită, luate din alte familii). În jurul orei 9-10 a.m., izolăm mătcile din FD şi împărţim toate ramele în câte trei parţi, fiecare parte fiind scuturată de albină în câte un nucleu. Albina zburătoare se va întoarce la vechiul loc, unde vor fi înapoiaţi şi fagurii de pe care a fost scuturată albina, urdinişul reducându-se la aproximativ 1 cm. Spre seară, aşezam definitiv nucleele pe vatră şi altoim botcile fără protecţie sau aducem mătcile împerecheate în cuşti prevăzute doar cu o pastă de şerbet. Matca este primită în proporţie de 99% chiar dacă în ziua formării roiului este eliberată pe fagure, sau dacă e neîmperecheată. După ce am constatat ca matca e bună şi ouă, întărim roiurile cu puiet căpăcit din familiile care au cedat albina tânără, sau de la alte familii, acestea primind în loc fagurii cu ouă ce au aparţinut roiurilor.

Metoda stolonării

Roiul stolon se formează pe un corp întreg şi un magazin de recoltă, cu fagurii cu albină şi puiet în exces de la coloniile ce riscă să roiască (menţinându-le active), colonia nou formată putând valorifica din plin culesul care urmează. Prevenirea roitului se poate face prin diverse metode de roire artificială (întărirea altor colonii slabe, a roiurilor nou formate, prin divizare, îngrădirea ouatului mătcii cu 10 zile înaintea culesului - atunci când se practică apicultura staţionară, neexistând decât un singur cules etc.)

Stolonarea clasică

Roii stoloni, mai ales cei formaţi înaintea culesurilor este bine a se forma cât mai puternici (pe 10 rame), sau pe câte 2-3 faguri cu puiet căpăcit, albina tânără însoţitoare, o matcă fecundată de la rezervă, la care se mai adaugă 2 rame cu păstură şi miere cu albina însoţitoare + albinele scuturate de pe alte 2 rame cu puiet necăpăcit. Se dă apa necesară în partea de jos a unui fagure (un lat de palma), se împachetează bine şi se reduce urdinişul la un 1 cm. Matca se dă în cuşcă sau sub căpăcel şi se eliberează după 24 de ore, punând în prealabil un căpăcel de ceară la orificiul de ieşire al cuştii. Dacă nu avem matcă împerecheată, adăugăm după 48 de ore de la formare o botcă căpăcită. Dacă roiurile sunt formate pe mai puţine rame ne vor da mai mult de lucru. A se avea în vedere a nu se lăsa roiul nou format să-şi crească singur matca întrucât aceasta nu va fi de bună calitate. Ramele cu puiet şi albine scoase din familii pot fi stropite cu sirop în care s-a adăugat câteva picături de colonie sau altă esenţă puternic mirositoare. Ramele diferitelor familii vor fi lăsate mai distanţate timp de 5 minute, după care se vor unifica, odată cu unificarea mirosurilor.

Roii stoloni formaţi înaintea culesurilor sunt aşezaţi lângă stupii mamă, şi după acceptarea tinerei mătci vor fi unificaţi seara, prin suprapunere, folosind metoda cu ziar, având asigurată unificarea mirosurilor cu o seară înainte (folosind tampoane de vată îmbibate în esenţă de melisă, parfum sau Reginal). Mătcile disponibile, cu câte 1-2 faguri cu puiet şi hrană, se trec la rezervă în stupul pepinieră. Dacă după cules coloniile riscă să intre în frigurile roitului, din coloniile foarte puternice se mai pot forma roi stoloni provizorii, cu mătcile de la rezervă din stupii pepinieri, iar operaţia de unire se va repeta la cel de-al doilea cules.

Stolonarea colectivă

Din fiecare FAB puternică scoatem 1- 2 rame cu puiet căpăcit, bine acoperite de albine, fără matcă. Ramele pline cu albine se aşează într-un stup gol cu urdinişul închis la început pentru a nu se depopula. Roiul se formează apoi din 4 rame, bine acoperite cu albine, dintre care 2 cu puiet şi 2 cu miere şi păstură. După 2-3 ore, în roiul nou format se introduce o matcă tânără împerecheată, într-o colivie închisă şi după 24 de ore se aplica pe gura coliviei căpăcelul de ceara perforată.

Alte metode

Metoda nucleelor

Este bună dar există pericolul infestării cu diferite boli ale puietului. Pentru aceasta, familiile donatoare trebuie să fie perfect sănătoase. A se citi şi capitolele:

"Creşterea reproducătorilor" şi "Ameliorarea albinei".

• asigurarea mătcilor împerecheate la data fixată;
• asigurarea ambalajului şi a hranei (în ziua primirii mătcilor se verifică ambalajele pachetelor pentru a nu avea găuri şi se umplu cu sirop (1:1) hrănitoarele tip, cu o pâlnie (figura 2) prin orificiul mare, după care se închide orificiul şi se cositoreşte ori se ceruieşte cu ceară în care s-a turnat 5-10% ulei);
• se desfunda dacă este cazul cu un ac cele 3-5 orificii mici de alimentare şi se mai pregăteşte o pâlnie mare de carton şi un cântar pe care poate fi instalata comod lada-pachet.

• se fixează colivia cu matcă cu sau fără albinele însoţitoare în partea superioară a lădiţei de ambalaj;
• se pune lădiţa pe cântar, se stabileşte greutatea ei şi se adaugă greutatea contractată a roiului;
• se caută matca familiei donatoare şi se pune provizoriu într-o lădiţă, împreuna cu fagurele pe care se găseşte;
• prin pâlnia montată deasupra pachetului se scutură albinele de pe fagurii familiei temporar orfanizată până ce cântarul s-a echilibrat având grijă a se lua cu precădere albinele de pe fagurii cu puiet;
• se înlătură pâlnia şi se montează prin gura pachetului hrănitorul introducându-l cu orificiile mici în jos în lăcaşul special;
• se montează apoi capacul peste hrănitor şi se prinde cu cuie;
• se introduce fagurele cu matcă în familia donatoare şi se reorganizează cuibul;
• roiul pachet este gata format şi se trece la umbră.

• stupii destinaţi roiurilor pachet trebuie să aibă câte 5 faguri artificiali fiecare;
• se aduc pachetele şi se repartizează seara lângă fiecare stup;
• se înlătură capacul pachetului, se scoate hrănitorul şi colivia cu matcă;
• se desface capacul coliviei după care cuşca cu matcă se introduce în stup scuturându-se uşor tot conţinutul pachetului în stup.

Metoda roirii prin scuturare

 Când stupii sunt foarte puternici şi culesul întârzie, se i a o parte din albină, formându-se cu ea un roi artificial ce se va transforma foarte curând într-o colonie de producţie. În acest scop se izolează mătcile de la 2-3 stupi de la care se ridică câte 3-4 rame cu puiet larvar în vederea perierii albinei acoperitoare într-o roiniţă făcută din pânză metalică, după tehnica descrisă la formarea roiurilor la pachet. Albinele scuturate (circa 2,5-3 kg) vor sta la umbră timp de 48 de ore, asigurându-le hrana într-un hrănitor. După trecerea celor 48 de ore li se dă matca străină împerecheată, în colivie automată, punând roiul într-un stup cu 2 faguri cu miere şi unul cu păstură, restul spaţiului umplându-l cu faguri artificiali.

Roirea naturală

Denumirea de "roire" vine de la una din fazele procesului de înmulţire care se desfăşoară sub forma multitudinii de albine în zbor, cu una sau mai multe mătci şi trântori care formează în aer o formaţie globulară "roiul" în drumul de la stup la locul de popas provizoriu sau definitiv.

• la producerea de roiuri artificiale să nu se folosească familii roitoare;
• mătcile din stupină să fie tinere;
• cuibul cu puiet să fie lărgit la timp, astfel ca matca să nu înceteze ouatul;
• albinele să aibă faguri artificiali (2-3 în mijlocul cuibului) şi rame clăditoare;
• ventilaţia să fie suficientă;
• în cazul existenţei golurilor dintre culesuri suprapopularea va fi frânată prin scoaterea de faguri cu puiet şi albină, formând roi artificiali din 2-3 familii, suficient de puternici pe 5-6 rame, fagurii scoşi fiind înlocuiţi cu faguri artificiali.
• În situaţia în care familia a intrat în frigurile roitului:
  • facem un roi cu matca bătrână, pe trei rame cu puiet căpăcit şi 2 rame cu provizii;
  • din ce a rămas mai facem doi roi lăsând în fiecare 2-3 botci din cele mai frumoase (acestea putând participa cu succes la culesul de floarea soarelui);
  • dacă roiul a ieşit, să-l aşezam în locul stupului din care a plecat, stupul de bază fiind mutat în alt loc; 
  • cea mai simpla metodă de ieşire din frigurile roitului este mutarea stupului pe alt loc şi lăsarea pe vechiul loc a mătcii, a doi faguri cu de toate, într-un stup nou completat cu faguri artificiali.

Verificarea prezenţei mătcii

Pentru găsirea mătcii roiului şi verificarea dacă este împerecheată (roi primar), se întinde sub roiniţă o cârpă neagră. Matca oricărui roi primar, deşi se află în ciorchine, produce ouă care cad printre albine pe cârpa neagră, unde se pot vedea uşor, căci ele sunt albe. În cazul în care roiul este secundar sau terţiar acestea nu vor putea fi văzute, iar dacă sun prezente mai multe mătci fiecare matcă va avea grupul ei sub formă de ciorchine.

Roiul şi roirea

Folosind mierea luată în guşă la plecare şi rezervele de proteine acumulate, în câteva zile albinele roiului clădesc în locul ales ca locuinţă mulţi faguri noi, în care matca începe să-şi depună ouăle. Este bine a folosi din plin această energie sporită şi să dăm roilor prinşi cât mai mulţi faguri artificiali, roii naturali având avantajul sănătăţii şi posibilităţii tratării de varroa în condiţii ideale (lipsa puietului).

Roirea este o însuşire ereditară variabilă a coloniilor influenţată de o serie de condiţii de ordin intern şi extern, care pot fi modificate sau chiar înlăturate de apicultor. Printre condiţiile interne se numără şi stimularea îndelungată făcută de apicultor, lipsa spaţiului, predominarea albinei tinere, apariţia şomajului etc. La factorii externi putem menţiona: supraîncălzirea stupilor, aerisirea necorespunzătoare, ploi dese şi scurte urmate de culesuri moderate (nectarul diluat având nevoie de mai mulţi faguri în cuib - pentru răsfirare) etc. De menţionat că aşezarea prea apropiată a stupilor face ca zumzetul caracteristic roitului să devină un excitant pentru întreaga stupină.

Roirea are loc atunci când primele botci cu larve luate în creştere au fost căpăcite (la 9-10 zile de la depunerea ouălor. Majoritatea roiurilor ies atunci când soarele bate direct în urdiniş, la o temperatură de 20-25 grade Celsius. Sub 16 grade Celsius albinele nu roiesc niciodată. O umbrire a urdinişurilor sau o aşezarea a urdinişurilor către nord-est scade procesul roirii.

Pentru prevenirea roirii este indicat a folosi stupi de mare capacitate, bine aerisiţi, cu faguri numeroşi, urdinişuri orientate spre est, mătci tinere, faguri artificiali introduşi la timp, ridicarea periodică a unor faguri cu puiet căpăcit pentru formarea roilor stoloni, folosirea instinctului de acumulare, simularea roirii etc. Înmulţirea coloniilor neroitoare este cea mai sigură şi mai comodă metodă d prevenire.