Miere de albine pastoral

împerecherea şi fecundarea mătcii, înăbuşirea, închiderea stupilor, închircirea albinelor, încrucişarea (de absorbţie, de infuzie, industrială, creare rase noi), îngrădirea ouatului mătcii, înlăturarea reginei, îngrijirea roiurilor (aranjare cuib), înlocuirea mătcilor (de către albine, de către apicultor, înlocuirea automată în timpul culesului), însuşiri ereditare (recisive)

Împerecherea şi fecundarea mătcii

Pentru ca o matcă să fie prolifică trebuie să provină din familiile recordiste, să fie crescută în condiţii cu totul deosebite şi să se împerecheze cu trântori de mare valoare.

Împerecherea se face pe timp frumos (peste 18 grade Celsius), fără ploaie şi vânt, la 2-3 zile de la ieşirea din botcă, făcând mai înainte zboruri de recunoaştere. Pe timpul pregătirii pentru zborul de împerechere albinele se comportă cu regina aparent agresiv, pentru a o îndemna să plece cât mai repede la zbor, regina făcând - între timp - exerciţii de zbor. Albinele încep din nou să devină binevoitoare cu regina, pe care o hrănesc tot mai des. După 2-3 zile de la primul zbor de recunoaştere regina este pregătită fizic pentru zborul de împerechere. Albinele coloniei bat activ din aripi şi fac un du-te vino dinspre locul mătcii spre urdiniş, zborul obişnuit de împerechere având loc între orele 11-17. dacă împerecherea se face pe timp neprielnic, mătcile sunt puţin prolifice şi trebuie schimbate. Dacă mătcile nu găsesc trântori în zborul lor ajung până la 10-15 km dar, de cele mai multe ori trântorii sunt atraşi din toate părţile, inclusiv cei din propria stupină, căutând să ajungă din urmă matca care se avântă în înălţimi.

Vitalitatea albinelor este asigurată tocmai datorită împerecherii mătcilor cu mai mulţi trântori şi mai ales din stupine diferite. Cei mai buni trântori sunt cei care au împlinit vârsta de 12 zile când devin apţi de zbor. Dacă matca va rămâne neîmperecheată timp de 4-6 săptămâni, după trecerea acestui termen ea va depune ouă nefecundate din care vor ieşi numai trântori, după cum se arată la capitolul Partenogeneza, mătcile respective devenind arhenotoce. Această situaţia poate avea mai multe cauze (mătci cu aripi subdezvoltate, timp nefavorabil zborului pe o perioadă îndelungată, lipsa trântorilor etc.). La câteva zile după împerechere mătcile încep să ouă.

Zborul de împerechere expune mătcile la diverse pericole (păsările insectivore, rătăcirea şi intrarea în alţi stupi etc.). Pentru a determina ieşirea concomitentă a mătcilor neîmperecheate şi a trântorilor crescuţi în coloniile tată, coloniile cu mătci şi cele cu trântori vor fi stimulate din belşug cu sirop călduţ (la temperatura laptelui muls de curând). Când albinele primesc o asemenea stimulare ies afară în număr mare, ca să vadă de unde vine această neaşteptată hrană şi o dată cu ele vor ieşi şi mătcile şi trântorii. Ziua în care se face stimularea trebuie să fie caldă (20-25 oC), luminoasă şi fără vânt. Mătcile împerecheate vor fi retrase din nuclee sau micronuclee, înlocuindu-le pe cele bătrâne sau formând cu ele roi stoloni, FAV, FAP, pachete cu roi la pachet etc.

Atenţie!

Închircirea albinelor

Închircirea şi chelirea albinelor este o boală care apare din cauza polenului toxic, albina bolnavă înnegrindu-se şi pierzând părul de pe corp, fiind respinsă la intrarea în stup de albinele sănătoase.

Încrucişarea

Prin ÎNCRUCIŞARE ca metodă de ameliorare se înţelege împerecherea unui mascul cu o femelă din rase sau specii diferite, produşii obţinuţi fiind numiţi hibrizi. Până în prezent nu se cunosc produşi rezultaţi din încrucişarea albinelor cu o altă specie, încrucişarea dintre rase practicându-se cu scopul de a obţine produşi cu însuşiri valoroase, de a îmbunătăţi o rasa cu altă, sau pentru a crea rase noi.

Încrucişări de absorbţie

Se urmăreşte absorbirea unei rase neproductive, cum a fost cazul cu cea din Israel, care a fost înlocuită cu albina italiană, o rasă cu însuşiri valoroase.

Încrucişări de infuzie

Se folosesc cu scopul de a îmbunătăţi la albinele locale un număr restrâns de însuşiri prin încrucişarea cu o rasă cu însuşiri ameliorate. Aceasta s-a practicat şi la noi neorganizat, înaintea celui de al doilea război mondial, prin încrucişări făcute cu albina italiană.

Încrucişarea industrială

Împerecherea albinei locale cu albine din alte rase pentru a da, în prima generaţie, produşi ce se caracterizează printr-o mare vitalitate şi productivitate. În trecut şi la noi s-au făcut încercări neorganizate de acest fel.

Încrucişarea pentru crearea de rase noi

Se execută numai în cadrul instituţiilor specializate unde împerecherea se face controlat şi pe baza de însămânţării artificiale, necesitând o aparatură adecvată şi un personal specializat. Producerea de mătci de selecţie pe fiecare din zonele apicole se efectuează de către Institutul de Cercetare şi producţie pentru Apicultură în cadrul staţiilor zonale de la Moara Vlăsiei (Ilfov), Tulcea, Măldăreşti (Vâlcea), Cislău (Buzău) Poieni (Iaşi), Stolna (Cluj), Timişoara etc., folosind numai material biologic autohton.

Îngrădirea ouatului mătcii

Dacă culesul mare este unicul cules sau până la cel de al doilea va trece o perioadă îndelungată, îngrădirea ouatului mătcii este una din măsurile recomandate pentru sporirea producţiei. Acolo unde apicultorul practică apicultura pastorală cuibul trebuie menţinut într-o continuă activitate iar spaţiul permanent lărgit.

Pentru ca limitarea ouatului să dea rezultatele scontate ea trebuie făcută la momentul oportun.

Înlăturarea reginei

Când suntem siguri că răul mers al coloniei se datorează unei regine bolnave sau necorespunzătoare cea mai bună măsură este înlocuirea ei cu una tânără şi sănătoasă. În cazul în care boala este specifică puietului şi nu suntem siguri că regina este pricina, aceasta se ţine izolată în mijlocul cuibului timp de 8-12 zile, timp în care albinele vor da afară puietul bolnav.

Îngrijirea roiurilor

În condiţii bune de cules un roi primar ieşit în prima decadă a lunii iunie, poate ajunge să dea un roi în luna august care se numeşte "paroi".

Cu roiurile secundare lucrurile nu stau la fel. Ele sunt dezavantajate din mai multe puncte de vedere. Pentru a reuşi cu ele e necesar a le furniza prin unire cel puţin 1,5 kg albine urmărind mai întâi împerecherea mătcii. În mod normal ele vor intra mai slabe în iarnă dar cu perspectiva unor producţii mari în anul viitor datorită tinereţii mătcilor. Marele dezavantaj al acestor familii este transmiterea accentuata a însuşirilor de roire, lucru care nu este de dorit într-o stupină modernă.

Aranjarea cuibului după prinderea roiului

La 24 de ore de după instalarea roiului putem verifică prezenţa mătcii şi în cazul roiului primar, începerea ouatului. În lipsă de cules, cel puţin de două ori pe săptămână vom asigura roiurilor 7-800 ml sirop pentru a putea obţine în cel mai scurt timp 5-6 faguri cu puiet, înainte de a începe perioada de criză care se situează la 3 săptămâni de la instalarea roiului, ca urmare a morţii unei parţi din albinele componente şi a lipsei albinelor tinere.

La formarea roiurilor nu se recomandă folosirea fagurilor clădiţi (pot constitui o sursă de infectare), roii fiind prin excelenţă sănătoşi. Albinele bolnave nu roiesc, cu excepţia acelora cu o infestare incipientă de Varroa. De aceea se recomandă ca la câteva zile după prinderea roiului să se facă un tratament cu Varachet.

Înlocuirea mătcilor

Se face de către albine, sau prin intervenţia stuparului.

De către albine

Înlocuirea făcută de albine poate fi de salvare sau schimbare liniştită (mai ales în situaţiile în care matca nu a fost fecundată suficient ori suferă de o degenerare cauzată de un virus, depunând în cuib puiet neuniform provenind din ouă fecundate şi nefecundate). Numărul botcilor de schimbare liniştită este redus (1-2 botci), acesta fiind indiciul sigur că nu sunt de roire. Larvele luate în creştere pentru înlocuirea liniştită sunt luate în creştere chiar din faza de ou. Coloniile ce-şi schimbă liniştit matca sunt întotdeauna productive, iar mătcile frumoase şi prolifice. Totuşi, sunt inferioare celor provenite dintr-o crescătorie în care se urmăresc îndeaproape problemele de selecţie şi împerecherile cu trântori de rasă. Mătcile înlocuite liniştit în toamnă sunt în mod cert de o valoare mai redusă decât cele selecţionate. Înlocuirea liniştită a mătcii are loc şi atunci când, după o călătorie zbuciumată, matca soseşte în colonia de transport cu însoţitoare puţine sau moarte în timpul drumului şi, deşi este acceptată, va fi înlocuită curând după începerea pontei. Alteori, înlocuirea se datorează greşitelor măsuri luate pentru introducere, matca suferind molestări şi mutilări, fapt ce determină întotdeauna înlocuirea ei. În mod periodic, unele colonii obişnuiesc să-şi schimbe mătcile la 2-3 ani, fără ca să roiască vreodată, aceste colonii fiind denumite anecbalice.

De către apicultor

Folosind diferite metode de introducere, în funcţie de anotimp, evoluţia vremii, factori favorizanţi etc., apicultorul va folosi metoda cea mai adecvată, printre acestea numărându-se şi calicirea.

Cu 2-3 zile înaintea retragerii mătcii tinere împerecheate din nuclee sau stupuşori, în fiecare dintre aceştia se introduce câte o colivie cu matcă, scoasă din coloniile păstrătoare, colivia fiind prevăzută cu 2 orificii pline cu şerbet, astupate cu 2 plăcuţe metalice. În timpul celor 2-3 zile cât ele stau împreună cu matca anterioară, vor împrumuta mirosul micii colonii şi, după retragerea mătcilor din nuclee, scoatem plăcuţele de la orificiile cu şerbet, albinele îndreptându-şi atenţia spre matca închisă, începând să roadă şerbetul cu zahăr. Rezultate la fel de bune se obţin şi dacă la ridicarea mătcilor împerecheate, vom pune în stupuşori sau nuclee câte o botcă matură protejată lateral, concomitent cu hrănirea abundentă. Uneori este nevoie însă de o orfanizare de 3 zile după care altoim botcile.

Înlocuirea automată în timpul culesului

La ME pe cel puţin 3 corpuri, din corpul a 3-lea se retrag câţiva faguri cu miere, aducând în locul lor, din cuibul de jos (izolat cu gratie), 2 faguri cu puiet căpăcit (cu albina acoperitoare) mărginiţi de 2 faguri cu provizii (unul cu miere, celălalt cu păstură) şi un fagure gol (gata clădit). După eclozionarea albinelor tinere se altoieşte o botcă matură crescută într-o colonie recordistă şi se deschide urdinişul superior, prin care tânăra matcă va ieşi la împerechere. După începerea pontei, corpul de sus va fi folosit ca familie ajutătoare, punându-i un podişor Snellgrove sau se va unifica cu familia de jos, după ridicarea sau suprimarea mătcii bătrâne. Operaţia poate fi repetată, având la un moment dat 2 mătci tinere sub acelaşi acoperiş.

Însuşirile ereditare

La albine însuşirile ereditare se transmit de la matcă, trântori şi chiar de la întreaga colonie.

Însuşirile recesive

Când unele însuşiri se dezvoltă incomplet le numim recesive dar, se pot dezvolta la generaţiile următoare când sunt întâlnite condiţiile necesare. Când caracterele alelomorfe (cele care se referă la o însuşire specifică) sunt asemănătoare, urmaşii se vor dezvolta în acelaşi sens ca şi părinţii. Atunci când sunt diferite, un singur caracter, cel dominant, se dezvoltă în prima generaţie, iar al doilea caracter, cel recesiv, rămâne în stare latentă, urmând să se dezvolte în generaţiile viitoare.