I
ianuarie, identificarea
mătcii, ierarhizarea
muncii albinelor, iernarea
albinelor, izolarea mătcilor,
imunitate, insecte,
intestinul gros, intestinul
subțire, inventar apicol,
inversare corpuri,
iunie-iulie, izgonitor
Porter, izolare
botci, izolare mătci, izolarea
Babici, izolatorul de matcă, |
Ianuarie
Coloniile care duc lipsă
de provizii sunt ajutate în luna ianuarie
cu miere cristalizată pusă în pungi de plastic deasupra
ramelor de cuib, direct deasupra ghemului. În zilele călduroase
se va nota la fiecare colonie dacă şi-a făcut zborul
de curăţire şi intensitatea acestui zbor, dacă
prezintă semne de diaree etc.
Dacă se observă umiditate
crescută în stupi se înlocuiesc perniţele umede cu altele
uscate.
Acum este timpul cel mai indicat
pentru extracţia păsturii din fagurii vechi şi
negri păstraţi la rezervă. Pentru aceasta se alege
o zi friguroasă când fagurii sunt îngheţaţi şi
sfărâmicioşi. Cu un cuţit bine ascuţit şi
încălzit se taie celulele fagurilor până la peretele
intermediar, baza celulelor rămânând intactă. Frecând
între palme celulele cu păstură acestea se vor desprinde
uşor de păstura întărită în forme prismatice
hexagonale. După vânturare păstura va rămâne curată.
Păstura obţinută se va trece printr-o maşină
de tocat carne punându-se în borcane de 3-5 kg, pentru izolare
turnând miere lichidă.
Se supraveghează stupii
pentru a nu fi atacaţi de ciocănitori, se fac mici reparaţii
la stupi, se curăţă urdinişurile de gheaţă
(folosind apa fierbinte), se fac cursuri de perfecţionare.
Este o operaţie destul de
dificilă luând uneori mult timp apicultorului. Dacă
la deschiderea fără zgomot şi fum a stupului vom
observa, din care spaţiu a zburat drept în sus prima albină
mai mult sau mai puţin ameţitor iar apoi vom îndepărta
încet fagurii până la acel spaţiu, vom afla în majoritatea
cazurilor matca, pe unul din fagurii învecinaţi cu spaţiul
respectiv.
În cazurile în care matca nu
poate fi găsită şi găsirea ei este esenţială
pentru lucrarea pe care vrem să o facem, vom proceda în felul
următor:
- Deasupra stupului se aşează
un magazin de recoltă cu fagurii ceva mai răsfiraţi,
acoperindu-l cu podişorul stupului; pe urdiniş se
va da abundent fum concomitent cu ciocănirea pereţilor
laterali ai stupului; se ridică încet magazinul în care
albinele şi matca s-au refugiat şi se introduce o
gratie Hannemann; prin orificiul de hrănit al podişorului
se dă fum pentru gonirea albinei în corpul de jos; în corpul
de sus vor rămâne trântorii şi matca care va fi prinsă
în tubul de sticlă.
- O altă metodă necesită
folosirea unui cearşaf care se întinde în faţa urdinişului,
care acoperă şi scândura de zbor; se scot pe rând
fagurii cu albina acoperitoare care se mătură cu peria
pe cearşaf, urmărind cu ochii grupul celor căzute,
matca putând fi uşor recunoscută şi prinsă
în tubul de sticlă.
În alte ţări, în vopseaua cu
care se marchează mătcile se pune o infimă cantitate
de izotopi radioactivi, matca putând fi uşor identificată
cu ajutorul unui dispozitiv de tip Geiger.
Ierarhizarea
muncii la albine
Este diversă, răspunzând
tuturor nevoilor interne ale cuibului:
-
curăţarea celulelor
şi încălzirea cuibului (primele 2 zile),
-
hrănirea larvelor
şi a mătcii (primele 2 zile),
-
primirea şi depozitarea
nectarului şi a polenului (de la 3 la 11 zile - doici),
-
clăditul fagurilor
(de la 11 la 16 zile - cerese),
-
ventilatul şi apărarea
cuibului (de la 16 la 20 de zile),
-
transportul apei şi
al nectarului, propolisului, etc. (de la 20 la 35 de zile).
Buna iernare este condiţionată
de:
- numărul albinelor
intrate la iernat;
- calitatea fagurilor
de iernare (trebuie să fie ceva mai vechi - de 2 ani
- căci aceştia păstrează mai bine căldura
decât cei construiţi în anul curent, între faguri lăsându-se
un spaţiu ceva mai larg - cca 13 mm - pentru ca numărul
albinelor pe un interval să fie mai mare);
- calitatea mătcilor
(mortalitatea acestora peste iarnă este următoarea:
cele de 1 an - 2 %, cele de 2 ani - 2,9 %, cele de 3 ani -
10%);
- tinereţea albinelor,
albinele eclozionate în toamnă fiind cele mai apte să
lupte cu rigorile iernii (întrucât nu au participat la hrănirea
puietului, glandele lor intestinale secretând mai multă
catalază, capabilă să neutralizeze reziduurile
etc.), hrănind mai mult puiet în primăvară
datorită corpului gras bine întreţinut etc.;
- repartizarea corespunzătoare
a hranei pe faguri şi calitatea acesteia (ramele
cu păstură nu vor fi puse niciodată la marginea
cuibului, căci acolo pot mucegăi);
- aerisirea şi umiditatea
corespunzătoare, mai ales primăvara şi
toamna (urdinişul fiind deschis mai mult, având montate
gratii contra şoarecilor);
- folosirea diafragmelor
etanşe (preîntâmpină formarea şi condensarea
vaporilor, păstrând o atmosferă uscată şi
sănătoasă în stupi);
- asigurarea liniştii
corespunzătoare (zgomotele, trepidaţiile etc. determinând
un consum mărit şi neliniştirea albinelor);
- proporţionarea corespunzătoare
a spaţiului de iernare (coloniile lăsate
pe un spaţiu prea mare suferă de frig şi umezeală,
fapt ce determină un consum sporit de hrană în detrimentul
sănătăţii albinelor).
Pregătirea pentru iernare
este una din cele mai importante lucrări ale apicultorului,
de felul iernării depinzând rezultatele anului următor.
Pregătirile de iernare trebuie începute devreme (la sfârşitul
lunii iulie) prin completarea rezervelor de hrană şi
prin stimulare (în lipsa culesurilor de întreţinere).
La aşezarea cuibului
pentru iernare vor fi folosite doar două treimi din numărul
ramelor găsite ocupate în octombrie. În condiţiile
specifice ţării noastre iernarea cea mai bună
se face afară, chiar în iernile geroase, cu condiţia
ca stupii să fie puternici, cu hrană îndestulătoare
şi de bună calitate, feriţi de vânturi şi
bine adăpostiţi la exterior şi în interior.
Iernarea mătcilor disponibile
(ce prisosesc) se poate face în stupi special amenajaţi,
denumiţi pepinieri, fie în afara ghemului (nerecomandată).
Mătcile de rezervă pot fi iernate şi pe 3 rame,
în nuclee buzunar, lângă coloniile da bază., sau deasupra
unei colonii foarte puternice, ca nuclee mari sau mijlocii,
mai ales dacă podişorul separator este din placaj
subţire sau pânză metalică. De asemenea, iernarea
a câte 3 nuclee mici de împerechere tip Fota, aşezate într-un
magazin de recoltă peste cuibul unei colonii foarte puternice,
poate da rezultate mulţumitoare.
Influenţa
condiţiilor de mediu
Factori favorizanți:
-
a se introduce mătcile
mai întâi în nuclee, şi după ce mătcile
şi-au început activitatea normală pot fi introduse
şi în coloniile normale, orfanizate cu 2-3 ore înainte,
-
cea mai recomandată
perioadă a zilei este spre seară,
când nucleul se unifică cel mai uşor cu FAB,
-
-
în timpul culesurilor abundente
sau
-
toamna foarte târziu, când
mătcile sunt foarte bine primite chiar şi fără
orfanizare.
Situaţia
atmosferică
Factori nefavorabili:
Starea
familiei de albine care primeşte matca
Factori favorabili:
-
prezenţa puietului
căpăcit,
-
preponderenţa albinelor
tinere,
-
lipsa puietului de orice
fel (după o orfanizare de 2-3 ore) etc.
-
orfanizarea îndelungată
(5-6 zile),
-
prezenţa albinelor
bătrâne,
-
-
bezmeticirea (face imposibilă
acceptarea mătcii).
Intestinul
gros al albinei
Din procesul digestiei rămân
reziduuri nefolositoare care sunt filtrate de tubii malpighieni
(rinichii albinei) şi trecute în punga rectală de
unde sunt eliminate prin orificiul anal. Iarna, albina acumulează
în punga rectală toate resturile alimentare, greutatea
reziduurilor reprezentând până la 46% din greutatea corporală
a albinei. În punga rectală
apa reziduurilor este eliminată cu ajutorul papilelor rectale
iar neutralizarea alterării se face cu ajutorul a 6 glande
rectale, care produc catalaza. Cu cât glandele rectale vor produce
mai multă catalază, cu atât iernarea va decurge în
condiţii mai bune. Secreţia lor este mai intensă
la albinele tinere care nu au apucat să-şi facă
zborul de curăţire înainte de a intra la iernat.
Intoxicaţiile
alimentare ale albinelor
Polenul, nectarul şi
mierea de mană pot fi uneori toxice. De asemenea, multe
micoze, datorită ciupercilor duc al intoxicaţia albinelor
prin substanţele toxice pe care le elaborează. Boveria
bassiana sau Spicaria farinosa sunt tot atât de toxice ca şi
ciupercile Aspergillus flavus care provoacă împietrirea
puietului.
de
origine umană
cu
substanţe chimice
Acestea au loc cu predilecţie
în apropierea combinatelor industriale
(cele care prelucrează minereuri feroase cum sunt cele
de la Hunedoara şi Reşiţa, fabricile de ciment,
cărămidă, sticlă, centralele termoelectrice
care ard cărbuni de calitate inferioară, cele care
prelucrează minereuri de cupru sau plumb, pe o rază
de 3 km în jur, mai ales atunci când furnalele combinatelor
nu au montate filtre de calitate.
Cele mai grave intoxicaţii
cu substanţe chimice (fungicide, acaricide, insecticide
şi erbicide combinate uneori cu arsenic, fosfor, clor,
sulf etc.) au loc atunci când se tratează culturile, livezile
şi pădurile cu anumite insecticide contra dăunătorilor,
fără să ia măsurile de prevenire legale.
În astfel de ocazii, coloniile cele mai puternice au pierderile
cele mai mari (din cele puternice pier 68%, din cele mijlocii
22%, iar din cele slabe 10%).
Cele mai primejdioase sunt
tratamentele care au în componenţă arsenic, fosfor,
bariu şi mai ales cele din combinaţia fosforului cu
clorul. Substanţele foarte toxice sunt: aldrinul, hexatoxul
(HCH cu o remanenţă de 4-5 zile) şi Detox 25
(cu o remanenţă de 25 de zile). Mai puţin toxic
este DDT sub formă de Detox 5%.
Remanenţa substanţelor
fitosanitare folosite la combaterea dăunătorilor este
variabilă. Erbicidele, spre exemplu, au o remanenţă
de 5-6 ore, alte substanţe toxice au o remanenţă
ce variază între 8 şi 25 de zile. În astfel de situaţii
se impune mutarea stupilor la cel puţin 8 km. Dacă,
la 2-3 zile de la transport a survenit un timp cu ploi abundente,
urmat de soare şi căldură, albinele pot fi readuse
pe vechea vatră.
Simptomele
intoxicaţiilor chimice la albine
-
-
-
mărirea intestinului gros de 2-3 ori,
-
alergări în toate direcţiile,
-
tremurături ale aripilor,
-
ridicarea abdomenului şi masarea cu picioarele de dinapoi,
-
culcarea pe spate şi mişcarea neregulată a
picioarelor,
-
umezirea abundentă (datorată defecărilor dese
şi vomitării),
-
cu substanţe
medicamentoase
Dozele de antibiotice administrate
în exces distrug flora intestinală şi deschid larg
poarta microbilor şi a ciupercilor primejdioase, provocând
intoxicaţii grave. De aceea, în cazul necesităţii
folosirii lor trebuie să ştim cu precizie ce boală
tratăm şi să respectăm cu stricteţe
dozele indicate de prospect. Utilizările sulfatiazolului ,
sulfaguanidinei şi nosemakului, sunt interzise de normele
UE şi, în situația în care sunt utilizate în exces, dau
naştere unor grave intoxicaţii nu numai la albine
ci şi la puiet.
Sunt provocate de:
-
-
-
-
Tratamentul
se face cu sirop curativ.
Polenul produce intoxicaţii
când provine de la plantele cunoscute ca toxice (familia
Ranunculaceelor: floarea broştească, piciorul cocoşului,
bulbucii, omagul, nemţişorii de câmp, degeţelul
roşu) sau de la altele
al căror polen supus unor factori atmosferici îşi
modifică compuşii devenind toxic.
Boala
de mai este consecinţa acestor intoxicaţii, mai
ales când plantele menţionate se află în masiv. Din
a doua categorie fac parte: ceapa de sămânţă
(în anii secetoşi), tutunul (în cazul excesului de umiditate),
tisa, castanul sălbatic (la ploi abundente), teiul argintiu
(la călduri prea mari în timpul înfloririi). Boala de mai
este consecinţa unor astfel de intoxicaţii alimentare.
Când nectarul este produs
de smirdar, rododendron, sau laur de munte, poate deveni şi
el toxic uneori. Mierea de mană deşi este excelentă
pentru consumul uman, atunci când este lăsată în stupi
peste iarnă, ca hrană exclusivă dă intoxicaţii
grave, datorită conţinutului bogat în săruri
minerale.
Este o intoxicaţie care
apare atunci când albinele sunt nevoite să culeagă
şi să aducă în stup nectar cu o proporţie
redusă de zahăr (în anii secetoşi). Hrănindu-se
cu acest zahăr sărac, hemolimfa nu mai conţine
elementul energetic necesar zborului, care este glucoza.
Când albina pleacă la
cules, glucoza din hemolimfă se epuizează, şi
ea se foloseşte de rezerva de glicogen, care dacă
este consumată duce la intoxicaţia sângelui şi
moartea insectei. Prevenirea şi combaterea se face prin
hrăniri energetico-plastice.
Simptomele
intoxicaţiilor naturale
-
abdomen
balonat şi lucios,
-
-
-
-
cadavrele au miros puternic de putreziciune,
-
diaree
(în cazul intoxicării cu miere de mană).
Prevenirea
intoxicaţiilor
-
renunţarea
la efectuarea pastoralului la masivele unor astfel de plante,
arbori sau arbuşti;
-
în cazul stupinelor staţionare se vor cultiva în apropierea
stupinei plante entomofile (facelia, muştar, sulfină
albă etc.), a căror înflorire să coincidă
cu cea a produselor toxice;
-
analiza mierii pentru a preveni lăsarea în stupi a mierii
de mană.
Măsuri
directe
-
anunţarea în
scris a primăriilor pe raza căror se află stupina,
specificând locul şi adresa unde putem fi găsiţi,
în caz de tratamente, pentru a fi anunţaţi;
-
anunţul se va
face şi la sediul unităţilor agricole din raza
de zbor a coloniilor de albine;
-
transportarea stupilor
la 7 km de cultura tratată;
-
închiderea stupilor pe timpul tratamentelor,
luându-se măsurile de rigoare (închizând urdinişurile,
mărind spaţiul cu ajutorul unui cat gol, montând hrănitoare
cu apă, sitele de ventilaţie, asigurând întunericul
înăuntrul stupilor etc.). }n SUA apicultori folosesc saci
largi de pânză cu care învelesc stupii lăsând în faţa
urdinişului o distanţă de 30 cm şi udând
des pânza sacului, pe partea din faţă, pentru a păstra
răcoare. Stupii pot fi lăsaţi astfel timp de
maximum 2 zile;
- în cazul intoxicațiilor cronice se prelevează
probe în vederea stabilirii diagnosticului
de laborator.
-
folosirea fungicidelor
selective (Toxafen, Malipax etc.), cu o acţiune rapidă
şi cât mai de scurtă durată,
-
pulverizări
pe timp de noapte sub formă de aerosoli;
-
avioanele ce fac
stropiri să zboare cât mai jos (la 5 m deasupra culturilor)
şi la o viteză a vântului de cel mult 5 m/s;
-
tratamentele cu substanţe
toxice să fie preparate în emulsii repulsive (cu uleiuri
minerale, creolină, eter sulfurat etc.), care pulverizate
se usucă repede prezentând pentru albine un pericol mai
redus;
-
tratamentele să
nu se facă ziua la amiază sau dimineaţa prea
devreme, preferându-se aplicarea lor între orele 18-23, tratamentele
de noapte fiind cele mai recomandabile (având şi un efect
masiv pentru dăunători);
-
acolo unde este cazul,
să se facă tratamente de toamnă, ca să se
distrugă primele generaţii de dăunători
înainte ca ei să-şi depună ouăle pentru
primăvară;
-
să se evite aplicarea
tratamentelor pe timp răcoros şi ploios, căci
pe lângă faptul că dăunătorii stau ascunşi
(fiind mai puţin atacaţi), remanenţa substanţelor
toxice se menţine la un nivel înalt;
-
să se folosească
substanţe toxice granulate care nu intoxică albinele;
-
să se folosească
mijloace microbiologice de combatere.
La albine intestinul subţire
este stomacul.
Introducerea
mătcilor noi
Operaţia se poate face
utilizând o botcă selecţionată căpăcită,
o matcă virgină (metodă care dă rezultate
de multe ori negative), sau o matcă gata împerecheată
(cea mai recomandabilă). Atunci când se introduce o nouă
regină într-un stup, chiar dacă colonia este orfană,
fără anumite precauţii albinele omoară de
regulă regina străină. Introducerea se face de
obicei plasând regina într-o cuşcă prevăzută
la ieşire cu o anumită cantitate de pastă de
zahăr candi. După câteva ore (câteodată 1-2 zile)
albinele consumă pasta şi eliberează regina care,
între timp a fost hrănită de albine prin sita cuştii,
făcându-se schimbul de feromoni necesari pentru acceptarea
ei de către albine.
1.
Sub formă de botcă căpăcită
a.
cu orfanizare
Colonia orfană este lăsată
să-şi facă botci pe care le căpăceşte
(cel puţin 6 zile de la orfanizare). Stricăm botcile
şi ridicăm lăptişorul din ele şi altoim
o botcă selecţionată din care urmează să
eclozioneze în cel mult 2 zile o matcă. Botca se altoieşte
cu manşon de protecţie. Operaţia reuşeşte
dacă se face după terminarea culesului principal sau
când acesta e spre sfârşit.
Operaţia reuşeşte
dacă se face în plin cules, botca punându-se sus, în corpul
al doilea al stupului vertical aşa cum s-a arătat
la altoire. Rezultate foarte bune se obţin la stupii verticali
utilizând următoarea metodă:
-
se
scot din cuib 2 faguri cu puiet necăpăcit cu albină
şi se pun în corpul al doilea, separat de cel de jos
cu o gratie Hannemann pentru ca matca să nu urce sus;
-
se altoieşte botca între cei 2 faguri.
-
Albinele
o acceptă întotdeauna. Metoda poate fi aplicată
şi la stupul orizontal, cu condiţia folosirii gratiei
separatoare punând botca în aceleaşi condiţii, dincolo
de gratie.
2. Sub
forma mătcilor virgine
Este o operaţie grea
dar, în cazul în care se iau unele măsuri de precauţie
poate fi îndeplinită cu succes.
-
să
se cunoască cu precizie data eclozionării;
-
matca se va ţine într-o colivie, fără hrană
15-20 minute înainte de introducere;
-
albinele rămase fără matcă să fie
preocupate de un cules aparent (prin hrăniri stimulente).
3.
Sub forma mătcii împerecheate
Reguli
de acceptare
-
Niciodată
nu se va da unei colonii o matcă însoţită de
albinele însoţitoare care au îngrijit-o până atunci
în colonia de expediţie;
-
Colivia de introducere se va opări (eliminând posibilitatea
iritării mătcii, transmiterii bolilor şi mirosurilor
mătcilor anterioare).
-
Marcarea mătcii se va face întotdeauna înaintea introducerii
în noua colonie, căci mirosul acetonei şi al mâinii
stuparului displac albinelor gazdă.
-
La scoaterea mătcii vechi cât şi la introducerea
celei noi, să nu se folosească fumul, care de obicei
neliniştesc mătcile (se agită determinând în
întreaga colonie o stare de agitaţie). Dacă este
neapărată nevoie se va folosi un pulverizator cu
apă.
-
Pe faguri nu trebuie să existe botci, indiferent de stadiul
lor. Dacă sunt, vor fi distruse introducerea mătcii
amânându-se cu 2-3 ore (colonia începând să se simtă
orfană). Se recomandă chiar ridicarea provizorie
a fagurilor cu puiet deschis, fără albina acoperitoare,
dându-i spre îngrijire altei colonii până la acceptare
familiilor puternice.
-
Controlul acceptării mătcii se va face după
o săptămână (altfel există riscul omorârii
mătcii acceptate).
-
Pentru verificare se va folosi vestibulul de control.
-
Acceptarea mătcilor este uşurată de existenţa
în colonie doar a albinelor tinere.
Dacă în colonie
există şi albine bătrâne, lipseşte culesul
şi există tendinţă spre furtişag, acceptările
sunt aproape imposibile, necesitând măsuri cu totul
speciale (introducerea pe timpul serii, ţinerea urdinişului
micşorat) în vederea eliminării tendinţelor de
furtişag şi creării predispoziţiei favorabile
prin hrăniri stimulative (cu cel puţin 3 zile înainte
şi după acceptare). În cel mai rău caz, stimularea
se va face cu cel puţin o oră înainte, altfel, dacă
se va face în momentul introducerii mătcii, apariţia
hranei va produce o agitaţie care se va transmite şi
mătcii îngreuindu-i acceptarea.
Cu 2-3 ore înainte, spaţiul
de introducere din cuib între 2 rame va fi întotdeauna lărgit
la 2,5 cm, acolo adunându-se albinele tinere pentru începerea
clăditului.
Dau rezultate mai ales pe
timpul culesurilor de mare intensitate, cu condiţia folosirii
unor mătci împerecheate, iar albinele să nu observe
dispariţia mătcilor proprii (orfanizarea durând doar
câteva minute).
1.
eliberarea prin scuturare în amurg (metoda Froissard)
Matca tânără cu
mirosul unificat cu cel al coloniei primitoare (cu 24 ore înainte
prin stropire cu apă îndulcită şi parfumată,
ori cu un tampon de vată îmbibat cu parfum), după
flămânzire (prin introducerea în tubul de sticlă timp
de 15-20 minute), este aşezată într-o colivie pentru
a o avea la îndemână (pe timpul uniformizării mirosurilor,
colivia sterilizată fiind ţinută deasupra ramelor
coloniei primitoare). Se amenajează o planşetă
în faţa urdinişului (la acelaşi nivel cu scândura
de zbor), se scot fagurii coloniei, se ridică matca bătrână,
se aşează colivia cu matca tânără, se deschide
colivia în vederea eliberării şi se scutură fagurii
de albină peste colivia cu matcă, completând cuibul
cu fagurii scuturaţi. Albinele vor intra în stup împreună
cu matca, care, având acelaşi miros, va fi acceptată.
2.
eliberarea pe urdiniş sau deasupra ramelor
Este condiţionată
de anumiţi factori:
-
matca
să fi activat un timp oarecare într-un nucleu,
-
să fie flămândă şi năclăită
cu miere,
-
să fie eliberată pe speteaza fagurelui de pe care
s-a ridicat matca sau direct pe urdiniş,
-
înaintea
introducerii e de preferat să stropim albinele cu o soluţie
pe bază de suspensie de valeriană,
-
stupul
nu se va deschide cel puţin 7-10 zile, instalând în schimb
vestibulul de control.
3.
schimbul mătcilor pe fagure
E o metodă practică
ce poate fi aplicată doar în timpul marilor culesuri, aşezând
noua matcă exact pe acelaşi loc unde a fost precedenta,
după ce mai întâi mătcile au fost unse bine cu miere
groasă, fiind nevoie şi de unificarea mirosurilor
(cum s-a arătat mai sus).
4.
scăldarea mătcii cu apă (metoda Smelgrave)
Închidem noua regină
într-un tub de sticlă. Înlăturăm vechea regină
din stupul primitor. Umplem apoi tubul cu apă distilată
călduţă şi după 10-20 de secunde eliberăm
apa, aşezând apoi regina pe speteaza superioară a
unei rame de cuib. Scăldarea înlătură pentru
moment substanţa de matcă albinele neobservând schimbarea.
5.
introducerea cu nucleul nou format (metoda Root)
Este cea
mai sigură dintre toate metodele, nucleul fiind
format cu:
Nucleul primeşte apă
în celulele unui fagure şi este dus într-o cameră
bine încălzită, cu o temperatură de 30 grade
Celsius, unde este ţinut închis timp de 2 zile. După
trecerea celor 2 zile, spre seară, se orfanizează
colonia primitoare, şi după 1-2 ore se stropesc albinele
ambelor unităţi cu sirop parfumat. Fagurii ocupaţi
de nucleu sunt aduşi după 30 de minute şi sunt
aşezaţi la marginea ultimei rame din stupul gazdă,
puţin distanţaţi de ultima ramă. A doua
zi fagurii se vor apropia definitiv.
În cazul în care matca cu
nucleul nou format se află deasupra (la verticali sau ME),
după 48 de ore înlăturăm matca veche şi
schimbăm rama separator cu pânză dublă cu una
simplă sau cu o foaie de ziar perforata, prin care albinele
de jos pot lua contact cu cele de sus (făcându-se schimbul
substanţei de matcă). Unificarea va fi definitivată
peste 5-6 zile.
La stupul orizontal
se poate folosi o diafragmă etanşă, şi un
urdiniş alăturat. În noul compartiment vor fi aduşi
4 faguri cu albina acoperitoare şi, după o zi, noua
colonie rămasă doar cu albina tânără va
primi o matcă în colivie automată prevăzută
cu două orificii de şerbet. După acceptarea deplină
a noii mătci, se înlătură matca bătrână
a coloniei învecinate şi diafragma se înalţă
de pe fund cu 1 cm. Diafragma va fi ridicată definitiv
după 4-5 zile. Această metodă este recomandată
a fi folosită la schimbarea tuturor mătcilor bătrâne
din coloniile puternice, fiind una din metodele
cele mai sigure.
6.
introducerea mătcii în plic o dată cu albinele coloniei
Vara, pe la orele 18, se
ia un plic de hârtie pergament transparentă (nu de celofan),
căruia în partea de jos i se fac cu un cui 15-20 orificii
prin care albinele nu pot să treacă. Se orfanizează
stupul şi se mătură, în plic, o lingură
de albine tinere de pe fagurele unde se afla matca ridicată,
dacă se poate chiar din cele din jurul ei. Rama se pune
la loc, plicul se închide şi se pune undeva la umbră.
După 30 de minute, albinele din stup încep să se agite.
Introducem matca tânără în plic (fără albine
însoţitoare) şi se observă dacă albinele
din plic o ling. Dacă vor să o atace, o retragem,
reintroducând-o în plic după 15 minute. A doua oară
va fi sigur acceptată. Plicul se aduce la urdiniş
şi se prinde cu o piuneză sau un cui mic de peretele
frontal, astfel încât fundul plicului cu orificiile lui să
fie în dreptul urdinişului. În jurul plicului se vor aduna
albine ce bat din aripi, semn că şi-au găsit
matca. Ele vor roade hârtia şi vor elibera matca care va
intra în stup împreună cu albinele.
Stupul orfanizat se deschide
pe timpul zilei, având grijă ca ramele să fie apropiate
la maximum. Cu ajutorul unei linguri se
ia puţină miere din partea de sus a unei rame
şi o păstrăm în vederea ungerii noii regine.
Atât podişorul cât şi marginea de sus a stupului se
ung cu vaselină pentru ca la ridicarea podişorului
să nu apară nici un zgomot. Cercetăm apoi stupul
crescător sau nucleul de împerechere, izolăm regina
în cuşcă şi o plasăm deasupra ramelor, având
grijă ca albinele nucleului sau stupului să aibă
acces la sită pentru hrănirea reginei. Cu o jumătate
de oră înaintea introducerii, ridicăm cuşca pentru
a o avea la îndemână. Când a sosit noaptea, ungem peste
tot regina cu mierea luată mai înainte şi, ridicând
încet podişorul stupului orfan, pe deasupra ramelor, punem
regina şi cu multă atenţie asezam podişorul
la loc. Colonia nu va fi cercetată timp de 7-8 zile.
8.
metoda poloneză de introducere directă
Se bazează pe folosirea
mirosului de melisă care este asemănător
mătcilor. Se prepară 500 ml sirop în care se adaugă
10 picături de esenţă
de melisă. Se dau 250 ml sirop în rama hrănitor
a stupului. După consumarea unei părţi de sirop,
se ia o matcă tânără (poate fi şi neîmperecheată),
se afundă câteva secunde în siropul rămas în pahar
şi se aşează pe speteaza superioară a ramei
din vecinătatea hrănitorului, unde se toarnă
şi restul siropului. Matca este bine primită, se împerechează
şi lucrează în acelaşi timp cu matca veche, care
după un timp va dispărea.
9.
metoda stropirii cu apă zaharată
Hristea recomandă
următorul scenariu: seara căutăm regina bătrână
şi o închidem într-o cuşcă sau o ucidem; apoi,
scoţând ramele periem toate albinele înspre fundul stupului,
în timp ce un ajutor stropeşte cu un pulverizator
cu apă zaharată peste grupul de albine aflat
pe fundul stupului, în care punem şi regina. În timpul
operaţiei urdinişul trebuie să fie închis şi
va fi deschis abia după 10 minute, când credem că
albinele şi-au ocupat din nou fagurii. Urdinişul se
deschide puţin, atât cât să treacă 2 albine şi
aceasta numai până dimineaţa.
Cele redate mai jos sunt luate
din cartea Stupăritul,
pag 520-521
-
Condiţia
principală este dozarea corectă a afumării
(cel mult 1,5 minute) şi în raport cu mărimea stupului
(la nuclee 0,5 minute sau câteva fumuri).
-
Cea de-a doua condiţie e ca soluţia să nu depăşească
5 g de salpetru.
-
După
ce am afumat bine colonia, introducem pe urdiniş regina
şi dăm şi după ea câteva fumuri pentru
a o ameţi puţin. După 2 minute, deschidem stupul,
în partea lui de sus, timp de câteva minute pentru ca să
se aerisească, îi montăm o sită de ventilaţie
şi-l lăsăm descoperit cu sita timp de o jumătate
de oră, timp în care albinele se dezmeticesc, urcându-se
pe faguri, fără a observa noua schimbare, mai ales
dacă regina a fost ridicată de curând dintr-un nucleu
existent în stupină.
Sunt mai sigure şi mai
puţin complicate decât cele directe, dar cer folosirea
unor dispozitive foarte variate ca formă, denumite colivii,
confecţionate din pânză metalică, materiale plastice
sau chiar simplă hârtie.
1.
Folosirea coliviei tip capac
În primele 24 ore matca va
fi apărată de atacul albinelor, după care, apicultorul
înlătură micul capac ce acoperă orificiul de
ieşire plin cu şerbet sau aplică un căpăcel
de fagure artificial perforat. Una dintre cele mai bune colivii
este cea dreptunghiulară, tip capac, cu zimţi marginali
care se înfig pe fagure, prinzând sub ea matca. Pentru folosirea
ei este nevoie să scoatem însă un fagure marginal,
făcând astfel loc coliviei ce se va aplica pe fagurele
mijlocaş, cuprinzând sub ea celule cu miere, puiet căpăcit
şi celule goale. De pe acea porţiune se perie albinele
şi, eliberând imediat matca, vom apăsa capacul coliviei
ai cărui zimţi marginali se vor înfige pe fagure.
Mica gratie Hannemann de pe latura superioară a coliviei
rămâne deocamdată închisă cu oblonaşul ei
care se va elibera după 24 ore. După alte 24 ore se
scoate colivia şi se aranjează la loc stupul. Matca
este primită întotdeauna, căci între timp a şi
început să ouă sub colivia protectoare, încât albinele
o consideră drept a lor. Există însă şi
colivii la care nu se mai intervine, singura grijă fiind
ca, după 8-10 zile de la introducere, să retragem
colivia din cuib.
2.
Folosirea pungii de hârtie
Metoda este asemănătoare
cu cea a plicului descrisă la metodele directe, cu singura
deosebire că odată introdusă matca în ea, punga
se răsfrânge la gură, închizând-o şi prinzând-o
cu piuneză în interiorul stupului, pe speteaza superioară
a unei rame. Rama va fi uşor depărtată de cea
vecină, pentru ca nu cumva să fie strivită matca,
colonia hrănindu-se înainte şi după introducere.
După 8 zile se retrage punga roasă, în care timp matca
a început de mult să ouă.
3.
Folosirea coliviei automate (tip Asprea)
Constă în aşezarea
acestei colivii prevăzută cu 2 tuburi (unul mai scurt
cu gratie Hanemann şi unul mai lung fără gratie,
ambele umplute cu şerbet), între 2 faguri puţin mai
distanţaţi, pentru ca în golul format să se adune
mai multă albină tânără, care, obişnuit,
primeşte mai uşor noile mătci. După 24 de
ore de la introducere, albinele consumă şerbetul din
corpul scurt şi pătrund la matcă, căpătând
acelaşi miros. Eliberarea mătcii se face prin orificiul
lung, după 48 de ore. Stupul poate fi deschis după
6-7 zile.
4. Mirosul
mătcii vechi transmis celei noi
Într-o colivie perfect curată
şi opărită cu apă clocotită, se introduce
pentru 4-5 ore vechea matcă, care va sta izolată în
cuşcă, în propriul ei stup, colivia fiind plasată
între 2 rame distanţate la 2,5-3 cm. Scoatem apoi vechea
matcă şi o înlocuim cu cea nouă, ţinută
flămândă 20-25 de minute în tubul de sticlă.
Colivia se pune în acelaşi loc şi i se aplică
căpăcelul de ceară perforată. La urdiniş
se montează pentru 2-3 zile vestibulul de control.
Metode
mixte
Metoda
1
Se orfanizează colonia
a cărei matcă trebuie schimbată. A 2-a zi, din
stupul orfanizat, se iau 25 albine tinere şi 10 trântori,
plasându-i într-o cuşcă de expediere prevăzută
cu şerbet de zahăr şi miere. Colivia se ţine
într-o cameră întunecoasă timp de 30 minute, după
care se introduce o matcă fecundată şi marcată,
lăsând în întuneric colivia cu matcă, albine şi
trântori încă 30 minute, după care este introdusă
în stupul orfan şi aşezată pe golul unei rame
clăditoare din mijlocul cuibului, aici adunându-se multă
albină tânără pentru clădirea făguraşilor.
Albinele din interiorul coliviei şi cele din afara ei vor
consuma şerbetul şi vor elibera matca. Este singura
metodă în care matca este dată cu albine însoţitoare
dar, ele sunt din propriul stup iar ridicarea şi închiderea
lor nu a durat mai mult de o oră. Dacă şerbetul
nu va fi consumat în mai puţin de 24 de ore, albinele însoţitoare
vor fi atacate dimpreună cu matca. Rezultate mai bune s-au
obţinut atunci când au fost puşi în colivie mai mulţi
trântori. Stupul nu se va deschide decât după 7-8 zile.
Este folosită mai ales
spre sfârşitul verii, când culesul este foarte redus.
La stupul căruia dorim să-i schimbăm matca se
formează un nucleu buzunar cu urdiniş separat, sau
se aduce un nucleu de la rezervă şi se situează
în imediata apropiere a acestui stup. Nucleul se populează
apoi cu albina acoperitoare, periată de pe toţi fagurii
cu puiet necăpăcit găsiţi în colonia de
bază, primind în total 3 faguri (1 fagure cu puiet căpăcit,
1 fagure cu provizii şi unul clădit normal), ridicaţi
din acelaşi stup, împreună cu albina acoperitoare.
După 2 ore acestui nucleu i se dă o botcă matură
gata de eclozionare sau o matcă împerecheată. După
începerea pontei noii mătci, colonia cu matca bătrână
se orfanizează şi, după trecerea a 1-2 ore, se
ridică puţin diafragma (1 cm). După 4-5 zile
diafragma se va ridica definitiv. Este asemănătoare
cu introducerea mătcii cu nucleu nou format
descrisă ca metodă directă, procentul acceptării
fiind tot de 100%.
Cercetătorul Jordan a
pus la punct un preparat care să asigure succesul acceptării
mătcilor. Acest preparat se obţine din florile
de mac gata înflorit.
Se înlătură sepalele florii şi petalele corolei,
iar capsulele cu seminţele necoapte, sunt tăiate în
felii subţiri care se cântăresc şi se pun într-o
sticlă cu deschidere largă, ca cele de lapte, în care
se toarnă o cantitate egală de alcool de 96%. Amestecul
se păstrează la întuneric 4 săptămâni, agitându-se
conţinutul din când în când. Extrasul rezultat se filtrează
şi se păstrează la întuneric, într-o sticlă
de culoare închisă.
Matca se pune într-o colivie
automată, suspendată între două rame. Pasta de
zahăr ce umple parţial orificiile coliviei se potriveşte
astfel ca matca să fie eliberată în 24 ore. Pe o rondelă
de sugativă cu diametrul de 16-20 cm se îmbibă 20
cm3 de Reginal (o lingură normală), sugativa
aşezându-se deasupra coloniei, pe stinghiile superioare
ale ramelor. Închidem şi acoperim bine stupul. După
4 zile se înlătură colivia automată şi rondela.
Mirosul produs de preparat este aşa de puternic, încât
devine dominant, mai ales în regiunea unde este colivia cu matca,
putând fi simţită de apicultor în prima zi chiar şi
la urdinişul stupului. Datorită acestei metode
simple şi aproape sigure, apicultorii pot da o matcă
împerecheată unei colonii orfane în orice perioadă
a anului, metoda putând fi folosită chiar şi în
coloniile cu mătci trântoriţe sau bezmetice.
Cuprinde totalitatea uneltelor,
obiectelor şi construcţiilor apicole care aparţin
şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii
apicole. Printre acestea enumerăm: masca apicolă,
centrifuga, masa de descăpăcit, tava de descăpăcit,
halatul apicol, salopeta apicolă, şorţul apicol,
mănuşile apicole, dalta apicolă, afumătorul,
peria apicolă, scaunul apicol, lada de lucru, hrănitoarele,
coliviile pentru mătci, uneltele pentru: însârmarea ramelor,
fixarea fagurilor artificiali, extracţia şi condiţionarea
produselor apicole, colectarea propolisului, creşterea
şi transportul mătcilor etc. În afara inventarului apicol, într-o stupină mai
sunt necesare şi alte materiale şi unelte ca: benzină,
cazma, chit, ciocan, cleşte, cuie, dălţi, ferăstrău,
lopată, petrol lampant, rindea, sârmă pentru însârmat
rame, săpun, sodă, topor, vopsele pe bază de
ulei etc.
Cel mai bun inventar apicol
constă în standardizare (folosirea aceluiaşi tip de
stupi, rame, roiniţe, capace,
diafragme etc.). Tipul de stup
ales se va procura cu toate accesoriile, având grijă dispunem
din timp o rezervă de stupi goi cu toate accesoriile pentru
formarea familiilor temporare sau ajutătoare permanente.
Apicultorul începător
nu trebuie să pornească dintr-o dată cu o stupină
mare, mai ales dacă nu cunoaşte deplin tehnica apicolă.
Acţiune ce constă
în inversarea corpurilor de stup în cazul stupilor divizibili.
Această acţiune are drept scop crearea spaţiului
necesar pentru ponta mătcii permiţând albinelor să-şi
dezvolte cuibul pe verticală. Această operaţie
de inversare se poate repeta de mai multe fiind indicată
şi ca o măsură de prevenire a roitului.
Enzimă a mucoasei intestinale
care transformă zaharoza în glucoză şi levuloză
În luna iunie
înfloreşte zmeura (la munte) şi teiul (la câmpie).
Transportul la floarea soarelui se organizează la începutul
lui iulie. La floarea soarelui stupinele trebuie orânduite pe
partea contrară laturii de unde a început în primăvară,
distanţa dintre stupine fiind de cel puţin 500 m.
La lanurile care au o lăţime mai mare de 1000 de m
stupinele se vor aşeza pe toate cele 4 laturi ale lanului,
pentru ca albinele să se poată întâlni la mijloc,
polenizând astfel întreaga cultură.
Pe timpul căldurilor
prea mari stupinele vor fi umbrite. La stupii cu funduri mobile,
între corp şi fund vor fi montate 2 pene de lemn ce ţin
corpul mai ridicat cu 2 mm, uşurând aerisirea. La stupii
orizontali vor fi scoase din margini 2 scândurele de podişor,
5-6 nopţi la rând, dimineaţa punându-se la loc. Aerisirea
stupului, ca metodă împotriva roitului, este eficace numai
în cazul în care temperatura exterioară la umbră nu
depăşeşte 30-32 grade Celsius. Dacă
ea este mai ridicată, printr-o bogată aerisire se
realizează tocmai fenomenul contrar, căci astfel se
introduce masiv căldura în stup. În astfel de zile se recomandă
umbrirea şi micşorarea urdinişurilor, mărindu-se
seara târziu. La stupii ME se poate sparge cuibul, intercalând
între cele 2 corpuri cu puiet 1-2 corpuri cu faguri gata clădiţi.
În aceste luni (iunie-iulie),
după fiecare extracţie este indicat a se face câte
un tratament împotriva Varroozei.
În a doua parte a lunii iulie
se începe completarea proviziilor de iernare şi se începe
stimularea. În cazurile în care stupina este deplasată
la un cules de mană, se retrag din cuib fagurii cu provizii
(pentru iernare). După terminarea culesului se extrage
toată mierea şi se refac cuiburile cu fagurii cu provizii
de la rezervă.
Pentru pregătirea cuiburilor
de iernare se controlează toate coloniile, aranjând viitoarele
cuiburi numai pe faguri de culoare închisă. Se vor înlătura
fagurii rău construiţi şi cu multe celule de
trântor. Faurii noi clădiţi în care mătcile au
ouat se duc la depozit (nefiind buni de iernare).
Fagurii de la rezervă
se stropesc cu apă şi se sulfurează, având grijă
ca, în primăvară, înainte de folosire să fie
spălaţi.
Este un mic aparat pentru
îndepărtarea albinelor care înlocuieşte îndepărtarea
albinelor prin scuturare simplificând lucrarea scosului ramelor
cu miere. Este astfel făcut încât arcurile acţionează
numai dacă sunt împinse de către albine de pe o anumită
latură a podişorului izgonitor, albinele ieşite
de pe acea latură nemaiputând să se întoarcă
în magazinul de recoltă.
Matca se izolează cu gratie
Hannemann în corpul de jos (la stupii verticali) sau în partea
opusă urdinișului (la stupii orizontali), cu toți fagurii cu
puiet necăpăcit și faguri artificiali.
Dintr-o gratie Hannemann se
face un cerc cu diametrul de 20 cm, cercul fiind prevăzut pe
margini cu o fâșie de tablă colțurată. Matca se izolează în
interiorul cercului pe un fagure, lângă care se apropie și se
înfige fagurele vecin. Colțurile cercului pătrund în cei doi
faguri vecini, până la fundul celulelor. Poziția celor doi faguri
va fi exact în dreptul urdinișului, în felul acesta matca rămânând
o vreme mai îndelungată fără ca albinele să simtă nevoia să
o schimbe.
Este conceput astfel încât
izolează matca pe fagurele pe care se află. Este confecţionat
din deşeuri de tablă şi plasă de sârmă.
Există şi un izolator
format dintr-o casetă metalică cu 2 feţe ocupate
cu gratii Herzog sau Hannemann în care încap 3 faguri clădiţi;
unul cu puiet căpăcit, unul cu hrană şi
altul gata clădit pentru ouatul mătcii. Caseta este
închisă de jur împrejur cu plăci de gratie Hannemann,
afară de partea superioară pe unde se introduc fagurii
şi apoi se ataşează un capac pentru ca matca
să fie perfect izolată. Izolatorul astfel echipat
se introduce în mijlocul cuibului. Dacă colonia este hrănită
stimulent şi este puternică, iar matca din izolator
este tânără şi fecundă, începe să ouă
chiar din prima zi. Izolatorul este folosit pentru a avea la
timp larve de vârstă precisă şi de la familiile
recordiste folosite pentru înmulţire.
|