Text

I

Coloniile care duc lipsă de provizii sunt ajutate în luna ianuarie cu miere cristalizată pusă în pungi de plastic deasupra ramelor de cuib, direct deasupra ghemului. În zilele călduroase se va nota la fiecare colonie dacă şi-a făcut zborul de curăţire şi intensitatea acestui zbor, dacă prezintă semne de diaree etc.

Dacă se observă umiditate crescută în stupi se înlocuiesc perniţele umede cu altele uscate.

Acum este timpul cel mai indicat pentru extracţia păsturii din fagurii vechi şi negri păstraţi la rezervă. Pentru aceasta se alege o zi friguroasă când fagurii sunt îngheţaţi şi sfărâmicioşi. Cu un cuţit bine ascuţit şi încălzit se taie celulele fagurilor până la peretele intermediar, baza celulelor rămânând intactă. Frecând între palme celulele cu păstură acestea se vor desprinde uşor de păstura întărită în forme prismatice hexagonale. După vânturare păstura va rămâne curată. Păstura obţinută se va trece printr-o maşină de tocat carne punându-se în borcane de 3-5 kg, pentru izolare turnând miere lichidă.

Se supraveghează stupii pentru a nu fi atacaţi de ciocănitori, se fac mici reparaţii la stupi, se curăţă urdinişurile de gheaţă (folosind apa fierbinte), se fac cursuri de perfecţionare.


 

Identificarea mătcii

Este o operaţie destul de dificilă luând uneori mult timp apicultorului. Dacă la deschiderea fără zgomot şi fum a stupului vom observa, din care spaţiu a zburat drept în sus prima albin㠖 mai mult sau mai puţin ameţitor – iar apoi vom îndepărta încet fagurii până la acel spaţiu, vom afla în majoritatea cazurilor matca, pe unul din fagurii învecinaţi cu spaţiul respectiv.

În cazurile în care matca nu poate fi găsită şi găsirea ei este esenţială pentru lucrarea pe care vrem să o facem, vom proceda în felul următor:

  • Deasupra stupului se aşează un magazin de recoltă cu fagurii ceva mai răsfiraţi, acoperindu-l cu podişorul stupului; pe urdiniş se va da abundent fum concomitent cu ciocănirea pereţilor laterali ai stupului; se ridică încet magazinul în care albinele şi matca s-au refugiat şi se introduce o gratie Hannemann; prin orificiul de hrănit al podişorului se dă fum pentru gonirea albinei în corpul de jos; în corpul de sus vor rămâne trântorii şi matca care va fi prinsă în tubul de sticlă.
  • O altă metodă necesită folosirea unui cearşaf care se întinde în faţa urdinişului, care acoperă şi scândura de zbor; se scot pe rând fagurii cu albina acoperitoare care se mătură cu peria pe cearşaf, urmărind cu ochii grupul celor căzute, matca putând fi uşor recunoscută şi prinsă în tubul de sticlă.

În alte ţări, în vopseaua cu care se marchează mătcile se pune o infimă cantitate de izotopi radioactivi, matca putând fi uşor identificată cu ajutorul unui dispozitiv de tip Geiger.


 

Ierarhizarea muncii la albine

Este diversă, răspunzând tuturor nevoilor interne ale cuibului:

  • curăţarea celulelor şi încălzirea cuibului (primele 2 zile),
  • hrănirea larvelor şi a mătcii (primele 2 zile),
  • primirea şi depozitarea nectarului şi a polenului (de la 3 la 11 zile - doici),
  • clăditul fagurilor (de la 11 la 16 zile - cerese),
  • ventilatul şi apărarea cuibului (de la 16 la 20 de zile),
  • transportul apei şi al nectarului, propolisului, etc. (de la 20 la 35 de zile).

 

Iernarea albinelor

Buna iernare este condiţionată de:

  • numărul albinelor intrate la iernat;
  • calitatea fagurilor de iernare (trebuie să fie ceva mai vechi - de 2 ani - căci aceştia păstrează mai bine căldura decât cei construiţi în anul curent, între faguri lăsându-se un spaţiu ceva mai larg - cca 13 mm - pentru ca numărul albinelor pe un interval să fie mai mare);
  • calitatea mătcilor (mortalitatea acestora peste iarnă este următoarea: cele de 1 an - 2 %, cele de 2 ani - 2,9 %, cele de 3 ani - 10%);
  • tinereţea albinelor, albinele eclozionate în toamnă fiind cele mai apte să lupte cu rigorile iernii (întrucât nu au participat la hrănirea puietului, glandele lor intestinale secretând mai multă catalază, capabilă să neutralizeze reziduurile etc.), hrănind mai mult puiet în primăvară datorită corpului gras bine întreţinut etc.;
  • repartizarea corespunzătoare a hranei pe faguri şi calitatea acesteia (ramele cu păstură nu vor fi puse niciodată la marginea cuibului, căci acolo pot mucegăi);
  • aerisirea şi umiditatea corespunzătoare, mai ales primăvara şi toamna (urdinişul fiind deschis mai mult, având montate gratii contra şoarecilor);
  • folosirea diafragmelor etanşe (preîntâmpină formarea şi condensarea vaporilor, păstrând o atmosferă uscată şi sănătoasă în stupi);
  • asigurarea liniştii corespunzătoare (zgomotele, trepidaţiile etc. determinând un consum mărit şi neliniştirea albinelor);
  • proporţionarea corespunzătoare a spaţiului de iernare (coloniile lăsate pe un spaţiu prea mare suferă de frig şi umezeală, fapt ce determină un consum sporit de hrană în detrimentul sănătăţii albinelor).

Pregătirea pentru iernare este una din cele mai importante lucrări ale apicultorului, de felul iernării depinzând rezultatele anului următor. Pregătirile de iernare trebuie începute devreme (la sfârşitul lunii iulie) prin completarea rezervelor de hrană şi prin stimulare (în lipsa culesurilor de întreţinere).

La aşezarea cuibului pentru iernare vor fi folosite doar două treimi din numărul ramelor găsite ocupate în octombrie. În condiţiile specifice ţării noastre iernarea cea mai bună se face afară, chiar în iernile geroase, cu condiţia ca stupii să fie puternici, cu hrană îndestulătoare şi de bună calitate, feriţi de vânturi şi bine adăpostiţi la exterior şi în interior.


 

Iernarea mătcilor

Iernarea mătcilor disponibile (ce prisosesc) se poate face în stupi special amenajaţi, denumiţi pepinieri, fie în afara ghemului (nerecomandată). Mătcile de rezervă pot fi iernate şi pe 3 rame, în nuclee buzunar, lângă coloniile da bază., sau deasupra unei colonii foarte puternice, ca nuclee mari sau mijlocii, mai ales dacă podişorul separator este din placaj subţire sau pânză metalică. De asemenea, iernarea a câte 3 nuclee mici de împerechere tip Fota, aşezate într-un magazin de recoltă peste cuibul unei colonii foarte puternice, poate da rezultate mulţumitoare.


 

Influenţa condiţiilor de mediu

Factori favorizanți:

  • a se introduce mătcile mai întâi în nuclee, şi după ce mătcile şi-au început activitatea normală pot fi introduse şi în coloniile normale, orfanizate cu 2-3 ore înainte,
  • cea mai recomandată perioadă a zilei este spre seară, când nucleul se unifică cel mai uşor cu FAB,
  • primăvara devreme,
  • în timpul culesurilor abundente sau
  • toamna foarte târziu, când mătcile sunt foarte bine primite chiar şi fără orfanizare.

Situaţia atmosferică

Factori nefavorabili:

  • secetă prelungită,
  • vânt puternic,
  • nor,
  • ploaie etc.

Starea familiei de albine care primeşte matca

Factori favorabili:

  • prezenţa puietului căpăcit,
  • preponderenţa albinelor tinere,
  • lipsa puietului de orice fel (după o orfanizare de 2-3 ore) etc.

Factori nefavorabili:

  • orfanizarea îndelungată (5-6 zile),
  • prezenţa albinelor bătrâne,
  • a puietului larvar,
  • bezmeticirea (face imposibilă acceptarea mătcii).

 

Intestinul gros al albinei

Din procesul digestiei rămân reziduuri nefolositoare care sunt filtrate de tubii malpighieni (rinichii albinei) şi trecute în punga rectală de unde sunt eliminate prin orificiul anal. Iarna, albina acumulează în punga rectală toate resturile alimentare, greutatea reziduurilor reprezentând până la 46% din greutatea corporală a albinei. În punga rectală apa reziduurilor este eliminată cu ajutorul papilelor rectale iar neutralizarea alterării se face cu ajutorul a 6 glande rectale, care produc catalaza. Cu cât glandele rectale vor produce mai multă catalază, cu atât iernarea va decurge în condiţii mai bune. Secreţia lor este mai intensă la albinele tinere care nu au apucat să-şi facă zborul de curăţire înainte de a intra la iernat.


 

Intoxicaţiile alimentare ale albinelor

Polenul, nectarul şi mierea de mană pot fi uneori toxice. De asemenea, multe micoze, datorită ciupercilor duc al intoxicaţia albinelor prin substanţele toxice pe care le elaborează. Boveria bassiana sau Spicaria farinosa sunt tot atât de toxice ca şi ciupercile Aspergillus flavus care provoacă împietrirea puietului.

de origine umană

cu substanţe chimice

Acestea au loc cu predilecţie în apropierea combinatelor industriale (cele care prelucrează minereuri feroase cum sunt cele de la Hunedoara şi Reşiţa, fabricile de ciment, cărămidă, sticlă, centralele termoelectrice care ard cărbuni de calitate inferioară, cele care prelucrează minereuri de cupru sau plumb, pe o rază de 3 km în jur, mai ales atunci când furnalele combinatelor nu au montate filtre de calitate.

Cele mai grave intoxicaţii cu substanţe chimice (fungicide, acaricide, insecticide şi erbicide combinate uneori cu arsenic, fosfor, clor, sulf etc.) au loc atunci când se tratează culturile, livezile şi pădurile cu anumite insecticide contra dăunătorilor, fără să ia măsurile de prevenire legale. În astfel de ocazii, coloniile cele mai puternice au pierderile cele mai mari (din cele puternice pier 68%, din cele mijlocii 22%, iar din cele slabe 10%).

Cele mai primejdioase sunt tratamentele care au în componenţă arsenic, fosfor, bariu şi mai ales cele din combinaţia fosforului cu clorul. Substanţele foarte toxice sunt: aldrinul, hexatoxul (HCH cu o remanenţă de 4-5 zile) şi Detox 25 (cu o remanenţă de 25 de zile). Mai puţin toxic este DDT sub formă de Detox 5%.

Remanenţa substanţelor fitosanitare folosite la combaterea dăunătorilor este variabilă. Erbicidele, spre exemplu, au o remanenţă de 5-6 ore, alte substanţe toxice au o remanenţă ce variază între 8 şi 25 de zile. În astfel de situaţii se impune mutarea stupilor la cel puţin 8 km. Dacă, la 2-3 zile de la transport a survenit un timp cu ploi abundente, urmat de soare şi căldură, albinele pot fi readuse pe vechea vatră.


 

Simptomele intoxicaţiilor chimice la albine

  • salturi incoerente,
  • căderea perişorilor,
  • mărirea intestinului gros de 2-3 ori,
  • alergări în toate direcţiile,
  • tremurături ale aripilor,
  • ridicarea abdomenului şi masarea cu picioarele de dinapoi,
  • culcarea pe spate şi mişcarea neregulată a picioarelor,
  • umezirea abundentă (datorată defecărilor dese şi vomitării),
  • anchilozarea şi moartea.

 

cu substanţe medicamentoase

Dozele de antibiotice administrate în exces distrug flora intestinală şi deschid larg poarta microbilor şi a ciupercilor primejdioase, provocând intoxicaţii grave. De aceea, în cazul necesităţii folosirii lor trebuie să ştim cu precizie ce boală tratăm şi să respectăm cu stricteţe dozele indicate de prospect. Utilizările sulfatiazolului , sulfaguanidinei şi nosemakului, sunt interzise de normele UE şi, în situația în care sunt utilizate în exces, dau naştere unor grave intoxicaţii nu numai la albine ci şi la puiet.


 

de origine naturală

Sunt provocate de:

  • polen toxic;
  • nectar toxic sau
  • mierea de mană.
  • Tratamentul se face cu sirop curativ.

cu polen toxic

Polenul produce intoxicaţii când provine de la plantele cunoscute ca toxice (familia Ranunculaceelor: floarea broştească, piciorul cocoşului, bulbucii, omagul, nemţişorii de câmp, degeţelul roşu) sau de la altele al căror polen supus unor factori atmosferici îşi modifică compuşii devenind toxic.

Boala de mai este consecinţa acestor intoxicaţii, mai ales când plantele menţionate se află în masiv. Din a doua categorie fac parte: ceapa de sămânţă (în anii secetoşi), tutunul (în cazul excesului de umiditate), tisa, castanul sălbatic (la ploi abundente), teiul argintiu (la călduri prea mari în timpul înfloririi). Boala de mai este consecinţa unor astfel de intoxicaţii alimentare.


 

cu nectar toxic

Când nectarul este produs de smirdar, rododendron, sau laur de munte, poate deveni şi el toxic uneori. Mierea de mană deşi este excelentă pentru consumul uman, atunci când este lăsată în stupi peste iarnă, ca hrană exclusivă dă intoxicaţii grave, datorită conţinutului bogat în săruri minerale.

Toxicoza zahărului

Este o intoxicaţie care apare atunci când albinele sunt nevoite să culeagă şi să aducă în stup nectar cu o proporţie redusă de zahăr (în anii secetoşi). Hrănindu-se cu acest zahăr sărac, hemolimfa nu mai conţine elementul energetic necesar zborului, care este glucoza.

Când albina pleacă la cules, glucoza din hemolimfă se epuizează, şi ea se foloseşte de rezerva de glicogen, care dacă este consumată duce la intoxicaţia sângelui şi moartea insectei. Prevenirea şi combaterea se face prin hrăniri energetico-plastice.


 

Simptomele intoxicaţiilor naturale

  • abdomen balonat şi lucios,
  • agitaţie,
  • incapacitate de zbor,
  • paralizii,
  • cadavrele au miros puternic de putreziciune,
  • diaree (în cazul intoxicării cu miere de mană).

 

Prevenirea intoxicaţiilor

  • renunţarea la efectuarea pastoralului la masivele unor astfel de plante, arbori sau arbuşti;
  • în cazul stupinelor staţionare se vor cultiva în apropierea stupinei plante entomofile (facelia, muştar, sulfină albă etc.), a căror înflorire să coincidă cu cea a produselor toxice;
  • analiza mierii pentru a preveni lăsarea în stupi a mierii de mană.

Măsuri directe

  • anunţarea în scris a primăriilor pe raza căror se află stupina, specificând locul şi adresa unde putem fi găsiţi, în caz de tratamente, pentru a fi anunţaţi;
  • anunţul se va face şi la sediul unităţilor agricole din raza de zbor a coloniilor de albine;
  • transportarea stupilor la 7 km de cultura tratată;
  • închiderea stupilor pe timpul tratamentelor, luându-se măsurile de rigoare (închizând urdinişurile, mărind spaţiul cu ajutorul unui cat gol, montând hrănitoare cu apă, sitele de ventilaţie, asigurând întunericul înăuntrul stupilor etc.). }n SUA apicultori folosesc saci largi de pânză cu care învelesc stupii lăsând în faţa urdinişului o distanţă de 30 cm şi udând des pânza sacului, pe partea din faţă, pentru a păstra răcoare. Stupii pot fi lăsaţi astfel timp de maximum 2 zile;
  • în cazul intoxicațiilor cronice se prelevează probe în vederea stabilirii diagnosticului de laborator.

Măsuri indirecte

  • folosirea fungicidelor selective (Toxafen, Malipax etc.), cu o acţiune rapidă şi cât mai de scurtă durată,
  • pulverizări pe timp de noapte sub formă de aerosoli;
  • avioanele ce fac stropiri să zboare cât mai jos (la 5 m deasupra culturilor) şi la o viteză a vântului de cel mult 5 m/s;
  • tratamentele cu substanţe toxice să fie preparate în emulsii repulsive (cu uleiuri minerale, creolină, eter sulfurat etc.), care pulverizate se usucă repede prezentând pentru albine un pericol mai redus;
  • tratamentele să nu se facă ziua la amiază sau dimineaţa prea devreme, preferându-se aplicarea lor între orele 18-23, tratamentele de noapte fiind cele mai recomandabile (având şi un efect masiv pentru dăunători);
  • acolo unde este cazul, să se facă tratamente de toamnă, ca să se distrugă primele generaţii de dăunători înainte ca ei să-şi depună ouăle pentru primăvară;
  • să se evite aplicarea tratamentelor pe timp răcoros şi ploios, căci pe lângă faptul că dăunătorii stau ascunşi (fiind mai puţin atacaţi), remanenţa substanţelor toxice se menţine la un nivel înalt;
  • să se folosească substanţe toxice granulate care nu intoxică albinele;
  • să se folosească mijloace microbiologice de combatere.

 

Intestinul subţire

La albine intestinul subţire este stomacul.


 

Introducerea mătcilor noi

Operaţia se poate face utilizând o botcă selecţionată căpăcită, o matcă virgină (metodă care dă rezultate de multe ori negative), sau o matcă gata împerecheată (cea mai recomandabilă). Atunci când se introduce o nouă regină într-un stup, chiar dacă colonia este orfană, fără anumite precauţii albinele omoară de regulă regina străină. Introducerea se face de obicei plasând regina într-o cuşcă prevăzută la ieşire cu o anumită cantitate de pastă de zahăr candi. După câteva ore (câteodată 1-2 zile) albinele consumă pasta şi eliberează regina care, între timp a fost hrănită de albine prin sita cuştii, făcându-se schimbul de feromoni necesari pentru acceptarea ei de către albine.


 

1. Sub formă de botcă căpăcită

a. cu orfanizare

Colonia orfană este lăsată să-şi facă botci pe care le căpăceşte (cel puţin 6 zile de la orfanizare). Stricăm botcile şi ridicăm lăptişorul din ele şi altoim o botcă selecţionată din care urmează să eclozioneze în cel mult 2 zile o matcă. Botca se altoieşte cu manşon de protecţie. Operaţia reuşeşte dacă se face după terminarea culesului principal sau când acesta e spre sfârşit.

b. fără orfanizare

Operaţia reuşeşte dacă se face în plin cules, botca punându-se sus, în corpul al doilea al stupului vertical aşa cum s-a arătat la altoire. Rezultate foarte bune se obţin la stupii verticali utilizând următoarea metodă:

  • se scot din cuib 2 faguri cu puiet necăpăcit cu albină şi se pun în corpul al doilea, separat de cel de jos cu o gratie Hannemann pentru ca matca să nu urce sus;
  • se altoieşte botca între cei 2 faguri.
  • Albinele o acceptă întotdeauna. Metoda poate fi aplicată şi la stupul orizontal, cu condiţia folosirii gratiei separatoare punând botca în aceleaşi condiţii, dincolo de gratie.

 

2. Sub forma mătcilor virgine

Este o operaţie grea dar, în cazul în care se iau unele măsuri de precauţie poate fi îndeplinită cu succes.

Măsuri de precauţie

  • să se cunoască cu precizie data eclozionării;
  • matca se va ţine într-o colivie, fără hrană 15-20 minute înainte de introducere;
  • albinele rămase fără matcă să fie preocupate de un cules aparent (prin hrăniri stimulente).

 

3. Sub forma mătcii împerecheate

Reguli de acceptare

  • Niciodată nu se va da unei colonii o matcă însoţită de albinele însoţitoare care au îngrijit-o până atunci în colonia de expediţie;
  • Colivia de introducere se va opări (eliminând posibilitatea iritării mătcii, transmiterii bolilor şi mirosurilor mătcilor anterioare).
  • Marcarea mătcii se va face întotdeauna înaintea introducerii în noua colonie, căci mirosul acetonei şi al mâinii stuparului displac albinelor gazdă.
  • La scoaterea mătcii vechi cât şi la introducerea celei noi, să nu se folosească fumul, care de obicei neliniştesc mătcile (se agită determinând în întreaga colonie o stare de agitaţie). Dacă este neapărată nevoie se va folosi un pulverizator cu apă.
  • Pe faguri nu trebuie să existe botci, indiferent de stadiul lor. Dacă sunt, vor fi distruse introducerea mătcii amânându-se cu 2-3 ore (colonia începând să se simtă orfană). Se recomandă chiar ridicarea provizorie a fagurilor cu puiet deschis, fără albina acoperitoare, dându-i spre îngrijire altei colonii până la acceptare familiilor puternice.
  • Controlul acceptării mătcii se va face după o săptămână (altfel există riscul omorârii mătcii acceptate).
  • Pentru verificare se va folosi vestibulul de control.
  • Acceptarea mătcilor este uşurată de existenţa în colonie doar a albinelor tinere.

Dacă în colonie există şi albine bătrâne, lipseşte culesul şi există tendinţă spre furtişag, acceptările sunt aproape imposibile, necesitând măsuri cu totul speciale (introducerea pe timpul serii, ţinerea urdinişului micşorat) în vederea eliminării tendinţelor de furtişag şi creării predispoziţiei favorabile prin hrăniri stimulative (cu cel puţin 3 zile înainte şi după acceptare). În cel mai rău caz, stimularea se va face cu cel puţin o oră înainte, altfel, dacă se va face în momentul introducerii mătcii, apariţia hranei va produce o agitaţie care se va transmite şi mătcii îngreuindu-i acceptarea.

Cu 2-3 ore înainte, spaţiul de introducere din cuib între 2 rame va fi întotdeauna lărgit la 2,5 cm, acolo adunându-se albinele tinere pentru începerea clăditului.


 

Metode directe

Dau rezultate mai ales pe timpul culesurilor de mare intensitate, cu condiţia folosirii unor mătci împerecheate, iar albinele să nu observe dispariţia mătcilor proprii (orfanizarea durând doar câteva minute).

1.       eliberarea prin scuturare în amurg (metoda Froissard)

Matca tânără cu mirosul unificat cu cel al coloniei primitoare (cu 24 ore înainte prin stropire cu apă îndulcită şi parfumată, ori cu un tampon de vată îmbibat cu parfum), după flămânzire (prin introducerea în tubul de sticlă timp de 15-20 minute), este aşezată într-o colivie pentru a o avea la îndemână (pe timpul uniformizării mirosurilor, colivia sterilizată fiind ţinută deasupra ramelor coloniei primitoare). Se amenajează o planşetă în faţa urdinişului (la acelaşi nivel cu scândura de zbor), se scot fagurii coloniei, se ridică matca bătrână, se aşează colivia cu matca tânără, se deschide colivia în vederea eliberării şi se scutură fagurii de albină peste colivia cu matcă, completând cuibul cu fagurii scuturaţi. Albinele vor intra în stup împreună cu matca, care, având acelaşi miros, va fi acceptată.


 

2.       eliberarea pe urdiniş sau deasupra ramelor

Este condiţionată de anumiţi factori:

  • matca să fi activat un timp oarecare într-un nucleu,
  • să fie flămândă şi năclăită cu miere,
  • să fie eliberată pe speteaza fagurelui de pe care s-a ridicat matca sau direct pe urdiniş,
  • înaintea introducerii e de preferat să stropim albinele cu o soluţie pe bază de suspensie de valeriană,
  • stupul nu se va deschide cel puţin 7-10 zile, instalând în schimb vestibulul de control.

 

3.       schimbul mătcilor pe fagure

E o metodă practică ce poate fi aplicată doar în timpul marilor culesuri, aşezând noua matcă exact pe acelaşi loc unde a fost precedenta, după ce mai întâi mătcile au fost unse bine cu miere groasă, fiind nevoie şi de unificarea mirosurilor (cum s-a arătat mai sus).


 

4.       scăldarea mătcii cu apă (metoda Smelgrave)

Închidem noua regină într-un tub de sticlă. Înlăturăm vechea regină din stupul primitor. Umplem apoi tubul cu apă distilată călduţă şi după 10-20 de secunde eliberăm apa, aşezând apoi regina pe speteaza superioară a unei rame de cuib. Scăldarea înlătură pentru moment substanţa de matcă albinele neobservând schimbarea.


 

5.       introducerea cu nucleul nou format (metoda Root)

Este cea mai sigură dintre toate metodele, nucleul fiind format cu:

  • o regină împerecheată,
  • 2-3 rame cu miere şi puiet căpăcit în eclozionare, fără albină acoperitoare.

Nucleul primeşte apă în celulele unui fagure şi este dus într-o cameră bine încălzită, cu o temperatură de 30 grade Celsius, unde este ţinut închis timp de 2 zile. După trecerea celor 2 zile, spre seară, se orfanizează colonia primitoare, şi după 1-2 ore se stropesc albinele ambelor unităţi cu sirop parfumat. Fagurii ocupaţi de nucleu sunt aduşi după 30 de minute şi sunt aşezaţi la marginea ultimei rame din stupul gazdă, puţin distanţaţi de ultima ramă. A doua zi fagurii se vor apropia definitiv.

În cazul în care matca cu nucleul nou format se află deasupra (la verticali sau ME), după 48 de ore înlăturăm matca veche şi schimbăm rama separator cu pânză dublă cu una simplă sau cu o foaie de ziar perforata, prin care albinele de jos pot lua contact cu cele de sus (făcându-se schimbul substanţei de matcă). Unificarea va fi definitivată peste 5-6 zile.

La stupul orizontal se poate folosi o diafragmă etanşă, şi un urdiniş alăturat. În noul compartiment vor fi aduşi 4 faguri cu albina acoperitoare şi, după o zi, noua colonie rămasă doar cu albina tânără va primi o matcă în colivie automată prevăzută cu două orificii de şerbet. După acceptarea deplină a noii mătci, se înlătură matca bătrână a coloniei învecinate şi diafragma se înalţă de pe fund cu 1 cm. Diafragma va fi ridicată definitiv după 4-5 zile. Această metodă este recomandată a fi folosită la schimbarea tuturor mătcilor bătrâne din coloniile puternice, fiind una din metodele cele mai sigure.


 

6.       introducerea mătcii în plic o dată cu albinele coloniei

 Vara, pe la orele 18, se ia un plic de hârtie pergament transparentă (nu de celofan), căruia în partea de jos i se fac cu un cui 15-20 orificii prin care albinele nu pot să treacă. Se orfanizează stupul şi se mătură, în plic, o lingură de albine tinere de pe fagurele unde se afla matca ridicată, dacă se poate chiar din cele din jurul ei. Rama se pune la loc, plicul se închide şi se pune undeva la umbră. După 30 de minute, albinele din stup încep să se agite. Introducem matca tânără în plic (fără albine însoţitoare) şi se observă dacă albinele din plic o ling. Dacă vor să o atace, o retragem, reintroducând-o în plic după 15 minute. A doua oară va fi sigur acceptată. Plicul se aduce la urdiniş şi se prinde cu o piuneză sau un cui mic de peretele frontal, astfel încât fundul plicului cu orificiile lui să fie în dreptul urdinişului. În jurul plicului se vor aduna albine ce bat din aripi, semn că şi-au găsit matca. Ele vor roade hârtia şi vor elibera matca care va intra în stup împreună cu albinele.


 

7.       metoda Alley

Stupul orfanizat se deschide pe timpul zilei, având grijă ca ramele să fie apropiate la maximum. Cu ajutorul unei linguri se ia puţină miere din partea de sus a unei rame şi o păstrăm în vederea ungerii noii regine. Atât podişorul cât şi marginea de sus a stupului se ung cu vaselină pentru ca la ridicarea podişorului să nu apară nici un zgomot. Cercetăm apoi stupul crescător sau nucleul de împerechere, izolăm regina în cuşcă şi o plasăm deasupra ramelor, având grijă ca albinele nucleului sau stupului să aibă acces la sită pentru hrănirea reginei. Cu o jumătate de oră înaintea introducerii, ridicăm cuşca pentru a o avea la îndemână. Când a sosit noaptea, ungem peste tot regina cu mierea luată mai înainte şi, ridicând încet podişorul stupului orfan, pe deasupra ramelor, punem regina şi cu multă atenţie asezam podişorul la loc. Colonia nu va fi cercetată timp de 7-8 zile.


 

8.       metoda poloneză de introducere directă

Se bazează pe folosirea mirosului de melisă care este asemănător mătcilor. Se prepară 500 ml sirop în care se adaugă 10 picături de esenţă de melisă. Se dau 250 ml sirop în rama hrănitor a stupului. După consumarea unei părţi de sirop, se ia o matcă tânără (poate fi şi neîmperecheată), se afundă câteva secunde în siropul rămas în pahar şi se aşează pe speteaza superioară a ramei din vecinătatea hrănitorului, unde se toarnă şi restul siropului. Matca este bine primită, se împerechează şi lucrează în acelaşi timp cu matca veche, care după un timp va dispărea.


 

9.       metoda stropirii cu apă zaharată

Hristea recomandă următorul scenariu: seara căutăm regina bătrână şi o închidem într-o cuşcă sau o ucidem; apoi, scoţând ramele periem toate albinele înspre fundul stupului, în timp ce un ajutor stropeşte cu un pulverizator cu apă zaharată peste grupul de albine aflat pe fundul stupului, în care punem şi regina. În timpul operaţiei urdinişul trebuie să fie închis şi va fi deschis abia după 10 minute, când credem că albinele şi-au ocupat din nou fagurii. Urdinişul se deschide puţin, atât cât să treacă 2 albine şi aceasta numai până dimineaţa.


 

10. metoda cu fum de salpetru sau de beşica porcului

Cele redate mai jos sunt luate din cartea Stupăritul, pag 520-521

  1. Condiţia principală este dozarea corectă a afumării (cel mult 1,5 minute) şi în raport cu mărimea stupului (la nuclee 0,5 minute sau câteva fumuri).
  2. Cea de-a doua condiţie e ca soluţia să nu depăşească 5 g de salpetru.
  3. După ce am afumat bine colonia, introducem pe urdiniş regina şi dăm şi după ea câteva fumuri pentru a o ameţi puţin. După 2 minute, deschidem stupul, în partea lui de sus, timp de câteva minute pentru ca să se aerisească, îi montăm o sită de ventilaţie şi-l lăsăm descoperit cu sita timp de o jumătate de oră, timp în care albinele se dezmeticesc, urcându-se pe faguri, fără a observa noua schimbare, mai ales dacă regina a fost ridicată de curând dintr-un nucleu existent în stupină. 

 

Metode indirecte

Sunt mai sigure şi mai puţin complicate decât cele directe, dar cer folosirea unor dispozitive foarte variate ca formă, denumite colivii, confecţionate din pânză metalică, materiale plastice sau chiar simplă hârtie.

1. Folosirea coliviei tip capac

În primele 24 ore matca va fi apărată de atacul albinelor, după care, apicultorul înlătură micul capac ce acoperă orificiul de ieşire plin cu şerbet sau aplică un căpăcel de fagure artificial perforat. Una dintre cele mai bune colivii este cea dreptunghiulară, tip capac, cu zimţi marginali care se înfig pe fagure, prinzând sub ea matca. Pentru folosirea ei este nevoie să scoatem însă un fagure marginal, făcând astfel loc coliviei ce se va aplica pe fagurele mijlocaş, cuprinzând sub ea celule cu miere, puiet căpăcit şi celule goale. De pe acea porţiune se perie albinele şi, eliberând imediat matca, vom apăsa capacul coliviei ai cărui zimţi marginali se vor înfige pe fagure. Mica gratie Hannemann de pe latura superioară a coliviei rămâne deocamdată închisă cu oblonaşul ei care se va elibera după 24 ore. După alte 24 ore se scoate colivia şi se aranjează la loc stupul. Matca este primită întotdeauna, căci între timp a şi început să ouă sub colivia protectoare, încât albinele o consideră drept a lor. Există însă şi colivii la care nu se mai intervine, singura grijă fiind ca, după 8-10 zile de la introducere, să retragem colivia din cuib.


 

2. Folosirea pungii de hârtie

Metoda este asemănătoare cu cea a plicului descrisă la metodele directe, cu singura deosebire că odată introdusă matca în ea, punga se răsfrânge la gură, închizând-o şi prinzând-o cu piuneză în interiorul stupului, pe speteaza superioară a unei rame. Rama va fi uşor depărtată de cea vecină, pentru ca nu cumva să fie strivită matca, colonia hrănindu-se înainte şi după introducere. După 8 zile se retrage punga roasă, în care timp matca a început de mult să ouă.


 

3. Folosirea coliviei automate (tip Asprea)

Constă în aşezarea acestei colivii prevăzută cu 2 tuburi (unul mai scurt cu gratie Hanemann şi unul mai lung fără gratie, ambele umplute cu şerbet), între 2 faguri puţin mai distanţaţi, pentru ca în golul format să se adune mai multă albină tânără, care, obişnuit, primeşte mai uşor noile mătci. După 24 de ore de la introducere, albinele consumă şerbetul din corpul scurt şi pătrund la matcă, căpătând acelaşi miros. Eliberarea mătcii se face prin orificiul lung, după 48 de ore. Stupul poate fi deschis după 6-7 zile.


 

4. Mirosul mătcii vechi transmis celei noi

Într-o colivie perfect curată şi opărită cu apă clocotită, se introduce pentru 4-5 ore vechea matcă, care va sta izolată în cuşcă, în propriul ei stup, colivia fiind plasată între 2 rame distanţate la 2,5-3 cm. Scoatem apoi vechea matcă şi o înlocuim cu cea nouă, ţinută flămândă 20-25 de minute în tubul de sticlă. Colivia se pune în acelaşi loc şi i se aplică căpăcelul de ceară perforată. La urdiniş se montează pentru 2-3 zile vestibulul de control.


 

Metode mixte

Metoda 1

Se orfanizează colonia a cărei matcă trebuie schimbată. A 2-a zi, din stupul orfanizat, se iau 25 albine tinere şi 10 trântori, plasându-i într-o cuşcă de expediere prevăzută cu şerbet de zahăr şi miere. Colivia se ţine într-o cameră întunecoasă timp de 30 minute, după care se introduce o matcă fecundată şi marcată, lăsând în întuneric colivia cu matcă, albine şi trântori încă 30 minute, după care este introdusă în stupul orfan şi aşezată pe golul unei rame clăditoare din mijlocul cuibului, aici adunându-se multă albină tânără pentru clădirea făguraşilor. Albinele din interiorul coliviei şi cele din afara ei vor consuma şerbetul şi vor elibera matca. Este singura metodă în care matca este dată cu albine însoţitoare dar, ele sunt din propriul stup iar ridicarea şi închiderea lor nu a durat mai mult de o oră. Dacă şerbetul nu va fi consumat în mai puţin de 24 de ore, albinele însoţitoare vor fi atacate dimpreună cu matca. Rezultate mai bune s-au obţinut atunci când au fost puşi în colivie mai mulţi trântori. Stupul nu se va deschide decât după 7-8 zile.


 

Metoda 2

Este folosită mai ales spre sfârşitul verii, când culesul este foarte redus. La stupul căruia dorim să-i schimbăm matca se formează un nucleu buzunar cu urdiniş separat, sau se aduce un nucleu de la rezervă şi se situează în imediata apropiere a acestui stup. Nucleul se populează apoi cu albina acoperitoare, periată de pe toţi fagurii cu puiet necăpăcit găsiţi în colonia de bază, primind în total 3 faguri (1 fagure cu puiet căpăcit, 1 fagure cu provizii şi unul clădit normal), ridicaţi din acelaşi stup, împreună cu albina acoperitoare. După 2 ore acestui nucleu i se dă o botcă matură gata de eclozionare sau o matcă împerecheată. După începerea pontei noii mătci, colonia cu matca bătrână se orfanizează şi, după trecerea a 1-2 ore, se ridică puţin diafragma (1 cm). După 4-5 zile diafragma se va ridica definitiv. Este asemănătoare cu introducerea mătcii cu nucleu nou format descrisă ca metodă directă, procentul acceptării fiind tot de 100%.


 

Metoda cu Reginal

Cercetătorul Jordan a pus la punct un preparat care să asigure succesul acceptării mătcilor. Acest preparat se obţine din florile de mac gata înflorit. Se înlătură sepalele florii şi petalele corolei, iar capsulele cu seminţele necoapte, sunt tăiate în felii subţiri care se cântăresc şi se pun într-o sticlă cu deschidere largă, ca cele de lapte, în care se toarnă o cantitate egală de alcool de 96%. Amestecul se păstrează la întuneric 4 săptămâni, agitându-se conţinutul din când în când. Extrasul rezultat se filtrează şi se păstrează la întuneric, într-o sticlă de culoare închisă.

Matca se pune într-o colivie automată, suspendată între două rame. Pasta de zahăr ce umple parţial orificiile coliviei se potriveşte astfel ca matca să fie eliberată în 24 ore. Pe o rondelă de sugativă cu diametrul de 16-20 cm se îmbibă 20 cm3 de Reginal (o lingură normală), sugativa aşezându-se deasupra coloniei, pe stinghiile superioare ale ramelor. Închidem şi acoperim bine stupul. După 4 zile se înlătură colivia automată şi rondela. Mirosul produs de preparat este aşa de puternic, încât devine dominant, mai ales în regiunea unde este colivia cu matca, putând fi simţită de apicultor în prima zi chiar şi la urdinişul stupului. Datorită acestei metode simple şi aproape sigure, apicultorii pot da o matcă împerecheată unei colonii orfane în orice perioadă a anului, metoda putând fi folosită chiar şi în coloniile cu mătci trântoriţe sau bezmetice.


 

Inventarul apicol

Cuprinde totalitatea uneltelor, obiectelor şi construcţiilor apicole care aparţin şi reprezintă întreaga dotare a unei exploataţii apicole. Printre acestea enumerăm: masca apicolă, centrifuga, masa de descăpăcit, tava de descăpăcit, halatul apicol, salopeta apicolă, şorţul apicol, mănuşile apicole, dalta apicolă, afumătorul, peria apicolă, scaunul apicol, lada de lucru, hrănitoarele, coliviile pentru mătci, uneltele pentru: însârmarea ramelor, fixarea fagurilor artificiali, extracţia şi condiţionarea produselor apicole, colectarea propolisului, creşterea şi transportul mătcilor etc. În afara inventarului apicol, într-o stupină mai sunt necesare şi alte materiale şi unelte ca: benzină, cazma, chit, ciocan, cleşte, cuie, dălţi, ferăstrău, lopată, petrol lampant, rindea, sârmă pentru însârmat rame, săpun, sodă, topor, vopsele pe bază de ulei etc.

Cel mai bun inventar apicol constă în standardizare (folosirea aceluiaşi tip de stupi, rame, roiniţe, capace, diafragme etc.). Tipul de stup ales se va procura cu toate accesoriile, având grijă dispunem din timp o rezervă de stupi goi cu toate accesoriile pentru formarea familiilor temporare sau ajutătoare permanente.

Apicultorul începător nu trebuie să pornească dintr-o dată cu o stupină mare, mai ales dacă nu cunoaşte deplin tehnica apicolă.


 

Inversarea corpurilor

Acţiune ce constă în inversarea corpurilor de stup în cazul stupilor divizibili. Această acţiune are drept scop crearea spaţiului necesar pentru ponta mătcii permiţând albinelor să-şi dezvolte cuibul pe verticală. Această operaţie de inversare se poate repeta de mai multe fiind indicată şi ca o măsură de prevenire a roitului.


 

Invertaza

Enzimă a mucoasei intestinale care transformă zaharoza în glucoză şi levuloză


 

Iunie-iulie

În luna iunie înfloreşte zmeura (la munte) şi teiul (la câmpie). Transportul la floarea soarelui se organizează la începutul lui iulie. La floarea soarelui stupinele trebuie orânduite pe partea contrară laturii de unde a început în primăvară, distanţa dintre stupine fiind de cel puţin 500 m. La lanurile care au o lăţime mai mare de 1000 de m stupinele se vor aşeza pe toate cele 4 laturi ale lanului, pentru ca albinele să se poată întâlni la mijloc, polenizând astfel întreaga cultură.

Pe timpul căldurilor prea mari stupinele vor fi umbrite. La stupii cu funduri mobile, între corp şi fund vor fi montate 2 pene de lemn ce ţin corpul mai ridicat cu 2 mm, uşurând aerisirea. La stupii orizontali vor fi scoase din margini 2 scândurele de podişor, 5-6 nopţi la rând, dimineaţa punându-se la loc. Aerisirea stupului, ca metodă împotriva roitului, este eficace numai în cazul în care temperatura exterioară la umbră nu depăşeşte 30-32 grade Celsius. Dacă ea este mai ridicată, printr-o bogată aerisire se realizează tocmai fenomenul contrar, căci astfel se introduce masiv căldura în stup. În astfel de zile se recomandă umbrirea şi micşorarea urdinişurilor, mărindu-se seara târziu. La stupii ME se poate sparge cuibul, intercalând între cele 2 corpuri cu puiet 1-2 corpuri cu faguri gata clădiţi.

În aceste luni (iunie-iulie), după fiecare extracţie este indicat a se face câte un tratament împotriva Varroozei.

În a doua parte a lunii iulie se începe completarea proviziilor de iernare şi se începe stimularea. În cazurile în care stupina este deplasată la un cules de mană, se retrag din cuib fagurii cu provizii (pentru iernare). După terminarea culesului se extrage toată mierea şi se refac cuiburile cu fagurii cu provizii de la rezervă.

Pentru pregătirea cuiburilor de iernare se controlează toate coloniile, aranjând viitoarele cuiburi numai pe faguri de culoare închisă. Se vor înlătura fagurii rău construiţi şi cu multe celule de trântor. Faurii noi clădiţi în care mătcile au ouat se duc la depozit (nefiind buni de iernare).

Fagurii de la rezervă se stropesc cu apă şi se sulfurează, având grijă ca, în primăvară, înainte de folosire să fie spălaţi.


 

Izgonitor Porter

Este un mic aparat pentru îndepărtarea albinelor care înlocuieşte îndepărtarea albinelor prin scuturare simplificând lucrarea scosului ramelor cu miere. Este astfel făcut încât arcurile acţionează numai dacă sunt împinse de către albine de pe o anumită latură a podişorului izgonitor, albinele ieşite de pe acea latură nemaiputând să se întoarcă în magazinul de recoltă.


 

Izolarea mătcii

Matca se izolează cu gratie Hannemann în corpul de jos (la stupii verticali) sau în partea opusă urdinișului (la stupii orizontali), cu toți fagurii cu puiet necăpăcit și faguri artificiali.

Izolarea tip Babici

Dintr-o gratie Hannemann se face un cerc cu diametrul de 20 cm, cercul fiind prevăzut pe margini cu o fâșie de tablă colțurată. Matca se izolează în interiorul cercului pe un fagure, lângă care se apropie și se înfige fagurele vecin. Colțurile cercului pătrund în cei doi faguri vecini, până la fundul celulelor. Poziția celor doi faguri va fi exact în dreptul urdinișului, în felul acesta matca rămânând o vreme mai îndelungată fără ca albinele să simtă nevoia să o schimbe.


 

Izolatorul de matcă

Este conceput astfel încât izolează matca pe fagurele pe care se află. Este confecţionat din deşeuri de tablă şi plasă de sârmă.

Există şi un izolator format dintr-o casetă metalică cu 2 feţe ocupate cu gratii Herzog sau Hannemann în care încap 3 faguri clădiţi; unul cu puiet căpăcit, unul cu hrană şi altul gata clădit pentru ouatul mătcii. Caseta este închisă de jur împrejur cu plăci de gratie Hannemann, afară de partea superioară pe unde se introduc fagurii şi apoi se ataşează un capac pentru ca matca să fie perfect izolată. Izolatorul astfel echipat se introduce în mijlocul cuibului. Dacă colonia este hrănită stimulent şi este puternică, iar matca din izolator este tânără şi fecundă, începe să ouă chiar din prima zi. Izolatorul este folosit pentru a avea la timp larve de vârstă precisă şi de la familiile recordiste folosite pentru înmulţire.

 

sus   
Teodor Boncescu, Pitesti, Romania © 2002      Ultima actualizare:
DHTML Menu / JavaScript Menu - Created Using NavStudio (OpenCube Inc.)