T

talpa gastii, tava de descapacit, temperatura cuibului, termene lucări transvazare, tetraclorura de carbon, toxicoza, transportul botcilor, transvazarea simplificată, transvazarea dublă, tratamente, trantorul, trantorita, trifoiul, tubii malpighieni, tubul acustic, tubul de sticla

Tehnica apicola

tehnici inlocuire regine

metode directe			metode indirecte (masuri, reguli)
cu botci	cu Reg imp		cu Reg imper		cu Reg neimp
a. cu orfanizare	surprindere	m Froisard	in colivii	colivii automate	met Root
introducere	pe urdinis	deasupra ram	var CP	in botci artizanale	met poloneza
var botci lib	met Alley	schimb R fg	var Titov	in fam bezm	cu anestezie
b. fara orfanizare	cu paharul	cu plicul	v Titov clasica	v alb tinere	v sc raport
varianta Reid	cu tubul	poloneza	v Snelgrowe	var Benton	cu reginal
variantaCP	cu apa	met Hristea	v Titov stup nou	var cu punga		vezi si "recuperarea fam bezm"
var degetar	cu miere	met Root	var Asprea	var unif miros
	cu nuclVechi	cu anestezie	mixta 1	mixta 2

 

Talpa gâştei

Numită şi cione, coada leului, creasta cocoşului, iarba flocoasă, somnişor, talpa gâştei este o plantă perenă din familia Labiatae, având flori roz aşezate în coroniţe foarte numeroase de-a lungul ramurilor. Dintr-o singură sămânţă se formează până în toamnă o tufă care în primul an atinge 35 cm. Înfloreşte din iunie până în august dând 200 kg miere la ha. Secreţia cea mai mare de nectar are loc dimineaţa şi seara. Mierea obţinută de la această plantă este limpede, de culoare deschisă, cu gust uşor amărui.

---

 

Tava de descăpăcit

Tava este confecţionată din tablă cositorită, de 0,5 mm grosime, având marginile întărite cu sârmă zincată. În pereţii oblici ai acestei tăvi sunt montate două stinghii paralele, prevăzute în partea superioară cu două crestături.

---

 

Tehnica apicolă

Felul în care apicultorul se comportă cu albinele şi cum le mânuieşte formează baza tehnicii apicole, tehnică care se învaţă atât prin teorie cât şi prin practică. Cunoştinţele teoretice vor înlesni stuparului aplicarea justă a tehnicii la timpul oportun şi numai în măsura nevoilor.

La control apicultorul trebuie să ţină cont de evidenţa şi programarea lucrărilor, să aplice o tehnică simplă, evitând controalele inutile şi aplicând numai măsurile cele mai practice, care îi uşurează munca şi nelinişteşte cel mai puţin colonia. Executarea lucrărilor se va face diferit, în funcţie de tipul de stup cercetat, înainte de a deschide stupul urmărind puţin activitatea coloniei la urdiniş. Urdinişul va rămâne totdeauna liber, pentru ca albinele să-şi continue nestingherite activitatea, iar primele rame ce vor fi cercetate vor fi cele din partea opusă cuibului. La deschiderea stupului se dau câteva fumuri de-a lungul intervalelor dintre rame, ca o adiere, evitându-se folosirea fumului adânc între faguri, pentru a nu nelinişti albinele. El se dă astfel numai atunci când se doreşte părăsirea fagurilor din corpul de sus în cel de jos. Există situaţii când este interzisă folosirea fumului, cum este de pildă la căutarea mătcii; altfel ea se sperie şi se ascunde cu capul într-o celulă sau părăseşte fagurii, putând fi găsită cu mare greutate şi după o cercetare foarte îndelungată. Un apicultor profesionist rareori foloseşte fumul, dar are întotdeauna afumătorul aprins pentru situaţiile de urgenţă.

Lucrările apicole au un decalaj de o lună faţă de începutul anotimpurilor. Cele de toamnă încep în august, iernarea începe cu luna noiembrie, primăvara începe în februarie, iar vara începe în luna mai. Fiecare lună impune anumite lucrări care pot fi cunoscute accesând litera lunii respective.

Stupinele mari trebuie să facă neapărat stupărit pastoral, iar cele staţionare trebuie să aibă asigurată o bună bază meliferă.

---

 

Tehnici de înlocuire a mătcilor

Uneori, mătcile necorespunzătoare sunt înlocuite de către albine dar, de cele mai multe ori este nevoie, totuşi, de intervenţia apicultorului. Înlocuirea mătcilor necorespunzătoare este recomandat a se face cu mătci împerecheate. Unii apicultori folosesc şi mătci neîmperecheate sau botci gata de eclozionare. Mătcile neîmperecheate sunt acceptate mai greu.

Metodele de înlocuire sunt foarte numeroase, principala împărţire fiind cea a metodelor directe şi indirecte. O metodă universal valabilă de înlocuire a mătcilor - în orice condiţii - nu există, deşi se cunosc şi se folosesc numeroase metode mai simple sau mai complicate, fiecare dând rezultate bune numai în anumite condiţii.

---

 

a. Metode directe

Introducerea botcilor

Botcile sunt introduse pe o ramă din mijloc, de preferat cu 48 de ore înaintea eclozionării. Atunci reuşita este de aproape 100%. Pentru protejarea botcilor este bine să confecţionam din plasă de sârmă un înveliş în jurul botcilor, rămânând deschisă doar partea de jos a botcilor (căpăcelul pe unde va ecloziona viitoarea matcă). Marele neajuns al acestei tehnologii este faptul că familia rămâne fără puiet circa 20 de zile, şi în plus există riscul ca familia să rămână fără matcă.

Acceptarea botcilor gata de eclozionare reuşeşte aproape întotdeauna pe durată culesurilor de producţie. Pentru a evita consangvinitatea să căutăm botci pentru grefat de la colegii serioşi.

Varianta botcilor libere

Metoda constă în introducerea unei botci în locul mătcii necorespunzătoare după ce în prealabil familia a fost orfanizată pe cca 5-6 zile rupându-i toate botcile formate. Este o metodă care dă rezultate pozitive chiar în perioadele în care acceptarea este mai greoaie.

---

 

Operaţia trebuie făcută în plin cules, botca fiind altoită în corpul al doilea, matca tânără după fecundare ucigând-o pe cea tânără. La stupul multietajat sau vertical pe 2 corpuri se poate ridica în corpul de sus 2 faguri cu puiet necăpăcit cu albina acoperitoare, după care corpul de sus se izolează cu gratie Hannemann de cel de jos, altoind o botcă şi deschizând un al doilea urdiniş. După împerecherea mătcii cele 2 corpuri se unesc. La orizontal gratia separatoare este aşezată vertical, stupul fiind compartimentat în 2 compartimente, care se unifică după începerea pontei tinerei mătci.

Varianta Reid

Apicultorul Reid din Noua Zeelandă recomandă înlocuirea mătcilor bătrâne prin metoda botcilor mature protejate cu o bucată de furtun din plastic, fără a fi nevoie de nici o încercare de a găsi matcă veche. Înainte de introducerea botcilor toate familiile au primit câte 9 litri de sirop.

---

 

Varianta cu căpăcel de protecţie

Botca se altoieşte cu atenţie să nu fie strivită, pe marginea unui fagure cu puiet, la circa 12 ore după ridicarea mătcii necorespunzătoare. La altoirea botcii căpăcite se strică începuturile de botci crescute de familia orfanizată, înlăturându-se şi larvele din ele. După altoirea botcii se aplică peste ea un căpăcel de protecţie pentru 48 de ore. În zilele următoare se verifică eclozionarea şi împerecherea.

---

 

Varianta folosirii cuştii tip degetar

Cuşca se suspenda vertical cu capătul de ceară în sus (găurită cu un cui subţire), în zona centrală a spaţiului ocupat cu puiet, ca şi botcile. Fagurele vecin, cu rezervă de hrană, se menţine distanţat spre a nu se strivi puietul, lăsând posibilitatea adunării mai multor albine lângă botcă sau matcă, în scopul încălzirii botcii, respectiv hrănirii şi eliberării mătcii.

---

 

În perioada marelui cules mătcile împerecheate (care au stat în prealabil într-un nucleu unde s-au obişnuit cu ponta fără să se agite pe faguri) pot fi acceptate chiar prin eliberarea directă prin urdiniş sau pe deasupra ramelor.

Noaptea este perioada cea mai favorabilă pentru acceptare întrucât albinele sunt mai puţin vigilente, esenţialul fiind ca lipsa mătcii să nu fie mai mare de câteva minute, iar mirosul coloniei să fie unificat cu cel al noii mătci (cu 24 de ore înainte) prin punerea unui tampon cu vată îmbibată într-un parfum oarecare.

Deşi nu sunt recomandate ca metode sigure este bine să fie amintite:

Metoda prin surprindere

Constă în suprimarea mătcii necorespunzătoare, uniformizarea mirosului albinelor şi a mătcii, hrănirea din abundenţă a familiei, după care se procedează la scuturarea întregii familii pe o planşetă în faţa urdinişului închis pentru câteva minute, aruncarea tinerei mătci în masa de albine complet dezorientate şi deschiderea urdinişului, albinele şi matca ocupând fagurii puşi la vechiul loc în aceeaşi ordine cu cea ocupată mai înainte.

---

 

Introducerea pe urdiniş sau pe deasupra cuibului

Precauţii:

Înlocuirea directă a mătcii prin năclăire în miere

Matca tânără împerecheată se aduce în cuşcă de transport sau pe fagurele din nucleul în care a fost adăpostită, în apropierea familiei ce urmează să primească matca. Se caută matca ce urmează să fie înlocuită, se ridică de pe fagure şi în acelaşi loc se introduce matca tânără în stare liberă, năclăită cu miere (provenită din stupul primitor). La aplicarea procedeului se foloseşte cât mai puţin fum. Verificarea acceptării se face cu un vestibul de control sau după o săptămână.

---

 

Metoda cu paharul

O altă metoda constă în orfanizarea familiei, perioadă în care se introduce matca familiei într-un pahar în care se mişcă până oboseşte. Introdusă direct pe fagure, matca nu se va mai mişca şi va fi primită cu uşurinţă de către albine.

Varianta cu tubul de sticlă

În amurg, după înlăturarea vechii mătci, eliberăm pe urdiniş sau pe acelaşi fagure de unde s-a ridicat matca veche, o matcă tânără flămândă (ţinută în tubul de sticlă 15-20 minute şi apoi năclăită cu miere). Stupul nu se deschide 7-10 zile iar la urdiniş se montează un vestibul de control.

Dezavantajul acestor metode este acela că nu întotdeauna şi nu toate familiile au aceeaşi comportare.

---

 

Metoda scăldării mătcii cu apă

Se afundă matca într-un pahar cu apă distilată călduţă, retrăgând-o după câteva secunde şi aşezând-o pe speteaza superioară a unei rame de cuib.

Varianta pulverizării albinelor şi năclăirii cu miere a mătcii

După ridicarea vechii mătci se pulverizează bine toată albina cu apă parfumată şi dulce, cât şi matca nouă, care, năclăită bine cu miere, se introduce pe speteaza superioară a ramei de pe care s-a ridicat matca veche. Stupul se închide şi se lasă liniştit 7-10 zile.

---

 

Metoda poloneză de introducere directă

Se bazează pe folosirea mirosului de melisă asemănător mătcilor, la 500 ml sirop dens de zahăr adăugând 10 picături de esenţă de melisă. Se pune în hrănitor 250 ml şi înainte ca albinele să consume tot siropul se ia o matcă tânără (chiar neîmperecheată), se afundă câteva secunde în siropul rămas în pahar şi se aşează pe speteaza superioară a ramei din vecinătatea hrănitorului, unde se toarnă şi restul de sirop. Matca e bine primită, se împerechează şi lucrează în acelaşi timp cu matca veche, care după câtva timp dispare.

---

 

Metoda introducerii mătcii cu nucleul nou format

Dacă avem o matcă de mare valoare şi nu vrem să ne asumăm nici un risc, formăm un nucleu cu 2-3 rame cu miere şi puiet căpăcit în eclozionare, fără albine acoperitoare, introducem matca, închidem nucleul şi urdinişul nucleului pe care-l aşezăm deasupra unui podişor separator cu sită aşezat deasupra cuibului sau îl ducem într-o cameră încălzită unde va sta 2 zile până la eclozionarea albinelor.

Metoda se foloseşte mai ales în introducerea mătcilor toamna, când albinele primesc foarte greu mătci noi. 

---

 

Introducerea mătcii împreună cu nucleul din care provine

Între nucleu şi stupul care va primi matca se va pune o foaie de hârtie perforată în câteva locuri cu un cui, după ce, în prealabil am omorât matca deficitară. Metoda poate avea mai multe variante.

---

 

Metoda prin anestezierea albinelor

Pentru anesteziere putem folosi bile de 1-1,5 cm³ de azotat de amoniu (din cel folosit în agricultură ca îngrăşământ, pe care îl amestecăm cu puţină apă), pe care le uscăm apoi la soare. Pregătim apoi jar puternic în afumător şi punem pe el 3 bile de azotat de amoniu. Când a început să apară un fum alb pompam 8-9 rafale pe urdiniş. Atunci când bâzâitul încetează ridicam podişorul. Dacă mai auzim un bâzâit slab mai dăm 4-5 fumuri în direcţia bâzâitului. Ştiind că anestezierea durează numai câteva minute dăm drumul mătcii imediat după ce se instalează liniştea deplină, şi mai ţinem deschis stupul pentru aerisire, până observăm că albinele încep să se mişte, după care îl închidem. A două zi la control, matca se va plimba liniştită pe faguri.

---

 

b. Metode indirecte de înlocuire

cu regine imperecheate

Matca se dă în colivie, fără nici o albină însoţitoare, colivia fiind aşezată între 2 faguri cu puiet necăpăcit, după 24 de ore înlocuind capacul coliviei cu o foiţă de fagure artificial sau cu şerbet de zahăr.

Cu ajutorul coliviilor de diferite tipuri

Oricare ar fi tipul de colivie folosit, se recomandă, chiar în prezenţa unui cules în natură, instalarea unui hrănitor cu sirop (care va preocupa albinele) şi orfanizarea completă care constă din: îndepărtarea mătcii existente şi a puietului de orice fel (care se introduce în alte familii).

Varianta folosirii căpăcelului de protecţie

După orfanizarea familiei, matca se introduce sub un căpăcel de sită care se fixează într-un fagure din mijlocul cuibului, zona cuprinzând puiet căpăcit gata de eclozionare. După eclozionarea acestuia matcă începe să ouă iar după începerea pontei căpăcelul se ridică etc.

---

 

Varianta cuştii Titov unse cu miere

Introducem matca bătrână în cuşcă şi ungem cuşca cu miere. După 24 de ore scoatem matca şi o sacrificăm, în locul ei introducând noua matcă, având grija să ungem din nou cuşca cu miere, pentru ca matca nouă să aibă timp să se liniştească şi să capete miros comun. După 24 de ore scoatem dopul de vizitare al cuştii şi în locul lui punem o foiţa de ceară presată şi găurită pentru ca albinele să poată elibera matcă mai uşor. După 3-4 zile facem o revizie sumară şi vom constata începerea pontei.

Aceasta metodă poate fi folosită fără riscuri în orice perioadă a anului.

---

 

Varianta clasică

Colivia cu matcă se aşează pe un fagure cu miere şi puiet în mijlocul cuibului, la 2-3 ore după orfanizare. După 1-2 zile (în funcţie de comportarea albinelor) se deschide orificiul coliviei şi se acoperă cu o bucată de fagure artificial perforat din loc în loc. Înlocuirea reuşeşte întotdeauna în prezenţa unui cules natural sau artificial început cu câteva  zile înainte şi continuat câteva zile după.

---

 

Varianta Snellgrove de introducere a mătcii tinere fără a căuta matca veche

În cazul în care matca bătrână este greu de găsit se procedează în felul următor:

Varianta înlocuirii mătcii folosind cuşca Titov şi transvazarea familiei într-un stup nou

Într-un stup gol, pus în spatele celui căruia voim să-i dăm o matcă nouă, se pun toate ramele acestuia cu tot ce se găseşte pe ele, în afară de matcă, aceasta fiind prinsă şi omorâtă. În eventualitatea existenţei botcilor, acestea sunt distruse. Stupul cu rame va fi acoperit cu o bucată de tifon şi ţinut descoperit timp de 1 oră, după care se va aduce noua matcă în colivia cu căpăcel de ceară, care va fi aşezată deasupra pe rame, către mijlocul cuibului, ce va rămâne, în continuare, tot descoperit. Stupul vechi se ridică de pe vechiul loc şi se duce în altă parte iar pe locul lui se pune stupul nou. Albinele, simţindu-se orfane, vor elibera matca din colivie, după care totul va reintra în normal. Nu se foloseşte fumul.

---

 

Varianta albinelor tinere

În cazul în care facem roi numai cu albina tânără şi rame cu puiet căpăcit, păstură şi miere, ţinem cuşca Titov deschisa în nucleu, unsa pe dinăuntru cu miere, pentru ca albinele să o viziteze şi să capete mirosul lor. După 24 de ore de la orfanizare, se scutură de albine, se distrug eventualele botci şi se introduce matca tânără în cuşca Titov scuturată. După alte 24 de ore verificam situaţia şi punem dopul de ceara găurită. După 4-5 zile vom găsi matcă în plină activitate.

---

 

Varianta schimbării raportului dintre albinele tinere şi cele bătrâne

În cazul în care familia căreia voim să-i schimbam matcă nu a ajuns în faza de bezmeticire, cu 2-3 zile înainte de introducerea noii mătci, se vor ridică toţi fagurii cu puiet necăpăcit fără albine şi se introduc într-o altă familie din care aducem la schimb faguri cu puiet căpăcit (ambele familii fiind perfect sănătoase, în stare a menţine bine acoperiţi fagurii primiţi). Albina tânără care va deveni preponderentă cât şi prezenţa unui cules natural sau artificial (200-300 ml zilnic), ne vor asigura o acceptare fără riscuri.

În cazul în care familia nu e pregătită corespunzător, sau familia este bezmetică ori are începuturi de botci de salvare, matca nu va fi primită, indiferent cât de valoroasa ar fi.

---

 

Introducerea mătcilor folosind cuşca de transport (Benton)

---

 

Introducerea mătcilor în colivie automată

Apicultorul Ştefănescu recomandă introducerea mătcii în colivie automată, după împărţirea prealabila a unui stup puternic în două compartimente etanşe, colivia aşezându-se deasupra ramelor din compartimentul în care s-au aşezat numai rame cu puiet căpăcit, lângă matcă fiind aşezat un şerveţel impregnat cu alcool de 60 ⁰.

Comportamentul liniştit al albinelor şi algoritmul lucrărilor (2-4 botci de calitate superioară) ne indică o desfăşurare normală a procesului schimbării liniştite a mătcii.

---

 

Cu ajutorul botcilor confecţionate

Cu ajutorul calapodului pentru construirea botcilor artificiale, se toarnă câteva botci după procedeul cunoscut, dar cu o lungime de 4-5 cm. Matca pe care doreşte să o introducă în familie sau în nucleu o pune în aceasta botcă lungă, căreia îi face în cap un mic orificiu. Când matcă a ajuns în capătul închis al botcii, strânge cu două degete de capătul celălalt, turtindu-l, astfel că matca rămâne claustrata. Imediat lipeşte botca la locul cuvenit pe un fagure. Matca încearcă să roadă botca, albinele o ajută şi în timp ce ele se ocupă de eliberarea ei, aceasta capătă mirosul familiei. Dacă este împerecheată începe în aceiaşi zi ouatul, dacă nu se va împerechea în zilele următoare.

În majoritatea cazurilor, folosind tehnicile obişnuite de pregătire (orfanizare etc.), această metodă este încununată de succes.

---

 

Introducerea sub protecţie în familiile bezmetice

Varianta 1

Spre seara, acestea se transporta la 100-200 m depărtare de stupină şi albinele se scutură de pe faguri. În stupină, pe locul familiei ridicate se aşează un alt stup a cărui matcă se afla în colivie cu fagure perforat.

Varianta 2

În cazul în care matca nu este primită, familia bezmetică se scutură ca şi în cazul precedent, în locul ei fiind aşezat un corp de stup care are înăuntru un hrănitor cu sirop iar sub hrănitor o matcă introdusă în colivie. Stupul fiind lipsit de faguri, albinele cu guşile pline se strâng în jurul cuştii. A două zi se deschide stupul şi dacă albinele stau liniştite strânse în ciorchine sub cuşcă, se poate înlocui capacul acesteia cu o fâşie de fagure artificial perforata cu un ac. În zilele următoare matca este eliberată de familie şi i se organizează un alt cuib.

---

 

Temperatura cuibului

Temperatura din cuib este cuprinsă între 33-35 grade Celsius (cu o umiditate relativă de 75-80%) şi este asigurată printr-un consum mai mare sau mai mic de hrană. La 20 grade Celsius puietul piere în 11 zile, la 25 grade Celsius după 8 zile, la 27 grade Celsius albinele pot ecloziona dar mor imediat, la 30 grade Celsius eclozionează cu 4 zile întârziere, iar la 40 grade Celsius puietul piere în totalitate.

---

 

Tetraclorura de carbon

Este folosită la tratarea polenului păstrat în vase din tablă albă, în bidoane sau sticle de culoare brună, închise ermetic. La fiecare vas, se introduce pe o farfurie, circa 25-30 g de tetraclorură de carbon, substanţa distrugând chiar şi ouăle dăunătorilor, fără a alerta sau schimba calitatea polenului. După 24 de ore, polenul se întinde pe o masă acoperită cu hârtie curată, pentru a se aerisi, apoi se închide în cutii ermetice de metal sau pungi de polietilenă. În alte ţări polenul se păstrează la rece, pus în bidoane şi frigidere speciale, unde cu ajutorul zăpezii carbonice (liofilizare), se coboară temperatura până la – 50 grade Celsius.

---

 

Toxicoza

Este o intoxicaţie care apare atunci când albinele sunt nevoite să culeagă şi să aducă în stup nectar cu o proporţie redusă de zahăr (în anii secetoşi). Intoxicaţiile albinelor pot fi avea la origine cauze naturale sau umane.

---

 

Transportul botcilor

Botcile pot fi transportate de la vârsta de 13 zile (socotind de la ou), timp de 2-3 ore, dacă au căldură şi sunt ţinute în poziţie verticală. Totuşi, este mai bine să se transporte ouă. Pentru transport se poate folosi o cutie de carton, căptuşită cu vată, în care se aşează botcile în poziţie verticală. Cutia se închide, se înveleşte cu grijă pentru a se păstra căldura, iar familia care primeşte botca este bine să fie orfanizată cu o zi mai înainte.

---

 

Tratamente

Primăvara

Se fac tratamente obligatorii în următoarele situaţii:

1. în stupinele unde a fost diagnosticată clinic sau prin examen de laborator boala;
2. în stupinele unde în anul precedent au evoluat:
1. loca europeană ,
2. americană sau
3. ascosferoza;
3. în toate stupinele pentru varrooză;.

Combaterea infecţiilor supraadăugate provocate de bacterii, spiroplasme, ricketsii, micete şi protozoare condiţionat patogene se face cu: oxitetraciclină în amestec cu Micocidin şi suc de ceapă.

In cazul in care in stupina apare diareea, se iau masurile ce se impun.

Toamna

În stupinele în care au evoluat viroze este obligatorie dezinfecţia utilajului, a fagurilor de la rezervă şi a vetrei stupinei. Bacteriozele (loca) se tratează cu unul din următoarele medicamente: oxitetraciclină, locamicin, eritromicină. În cazul micozelor, pe lângă tratarea cu micocidin igiena şi dezinfecţiile sunt obligatorii. Cel mai eficient tratament pentru parazitoze se face toamna, cu condiţia ca, în timpul efectuării ultimelor 2 tratamente să nu mai existe puiet căpăcit în stup. Acest lucru este extrem de dificil din cauza temperaturii scăzute care nu mai permite efectuarea tratamentelor pe bază de fumigaţii. Protozoozele sunt boli condiţionate de intemperii, hrană necorespunzătoare şi mizerie, nosemoza, principala protozooză răspândită la scară mondială, tratându-se cu Fumidil B, Protofil sau înlocuitori pe bază de sucuri de legume cu fitoncide.

---

 

Trântorul

Trântorul - dezvoltat direct din ovul, având numai mamă, este haploid şi produce spermatozoizi fără o diviziune reducţională, în aşa fel încât el nu face altceva decât să multiplice fidel setul primar de cromozomi primit de la mamă. Astfel, împerecherea unei mătci cu un singur trântor este deosebit de nefastă, în scurt timp familia de albine fiind destinată dispariţiei.

Trântorii se nasc pe cale partenogenetică, fiind fiii numai ai mamei lor, zboară în aglomerări (20-300) ce au forme de comete, cu capul orientat spre matcă. După împerechere cad paralizaţi, la împerecherea unei mătci participând 5-15 trântori, până la umplerea spermatecii. Uneori este nevoie de mai multe zboruri. Atunci când ne ocupăm cu creşterea mătcilor este nevoie să ne asigurăm din timp existenţa în stupină a unui număr suficient de trântori care să transmită cele mai alese însuşiri la descendenţă.

Dezvoltarea trântorilor în celule ţine 24 zile de la depunerea ouălor. În primele 10-12 zile ei stau pe fagurii cu puiet unde sunt încă hrăniţi. După aceasta ei devin maturi şi se mută pe fagurii cu miere, unde se hrănesc singuri, din când primind încă de la albine o hrană bogată în proteine. Dacă albinele îi îngăduie trântorii trăiesc în stup şi pe timpul iernii.

Zborul lor este de la ora 10 la 17, cei mai mulţi întorcându-se pe la ora 15. în căutarea mătcilor pentru împerechere zborul lor ţine 10-45 minute. Virilitatea trântorilor depinde de felul în care au fost hrăniţi în stadiul larvar. Lipsa polenului din stup determină uneori albinele să elimine larvele de trântori din cuib. Fără polen spermatozoizii nu se pot dezvolta integral. De aceea, se recomandă ca o colonie crescătoare de trântori să nu crească mai mult de 2000-2500 de trântori, având grijă să stimulăm cu hrană energo-proteică această colonie.

Lipsa totală a trântorilor din stup nelinişteşte colonia, care nu mai lucrează cu aceeaşi râvnă ca atunci când trântorii sunt prezenţi lângă lucrătoare. Trântorii iau şi parte la eliminarea unei însemnate cantităţi de apă din nectar, contribuind la maturarea mierii, fac schimb de hrană cu albinele lucrătoare (guşa unui trântore putând alimenta 30-40 albine) şi au un oarecare rol la clocitul puietului (unii cercetători susţin contrariul).

Limitarea trântorilor se face prin:

Ieşirea trântorilor la zbor e determinată de:

Obţinerea trântorilor diploizi:

Prigonirea trântorilor

Albinele mai mari de 20 de zile , atunci când în câmp nu se mai găseşte cules, dacă verile sunt reci şi mai au nevoie de trântori pentru păstrarea căldurii, îi mai îngăduie; de îndată ce căldura revine ele încep să elimine puietul de trântor (atât pe cel larvar cât şi pe cel căpăcit), ca mai apoi să le refuze şi trântorilor maturi accesul la fagurii cu miere. Trântorii sunt izolaţi pe fundul stupului , prin colţuri, sau sus pe leţişoarele superioare ale ramelor, albinele refuzând să-i mai hrănească. Celor care au ieşit afară nu li se mai îngăduie intrarea astfel că ei vor muri curând fie de frig, fie de foame.

Cele mai frecvente boli ale trântorilor sunt aspergiloza şi puietul văros.

---

 

Trântoriţa

Regina, chiar dacă e tânără şi frumoasă se poate epuiza din diferite cauze (epuizarea spermatecii, împerechere cu trântori deficitari, timp neprilenic pentru efectuarea mai multor zboruri de împerechere, îmbătrânire etc.) manifestarea epuizării se poate observa atunci când întâlnim, pe lângă ouă de albine lucrătoare, un număr prea mare de celule mici, în care albinele cresc trântori, ca şi cum stupul ar avea albine ouătoare.

---

 

Trifoiul

Este o plantă meliferă din familia leguminoase, de la care albinele adună mult polen, mai ales dacă se face dresaj în acest scop. Înflorirea durează 25-30 zile. Mierea de trifoi are o savoare cu totul excepţională. Trifoiul alb este cel mai melifer.

---

 

Tubii malpighieni

Sunt glande renale de expulzare a substanţelor dăunătoare organismului albinei, alcătuite din celule poligonale, înşirate în 150 tubuleţe lungi şi subţiri ce absorb, distilează şi elimină substanţele toxice din plasma hemolimfei în intestinul gros, funcţionând asemănător cu rinichii animalelor superioare. Toxinele eliminate sunt alcătuite din acid uric şi diferite săruri nefolositoare.

---

 

Tubul acustic

Este un tub de cauciuc, lung de 1-1,5 m cu ajutorul căruia, în timpul iernii, se verifică situaţia albinelor în stup. Un capăt al tubului se introduce pe urdiniş până sub ghemul de iernare, celălalt capăt ducându-se la ureche. Dacă situaţia este normală se aude un zumzet uşor, uniform, ca un freamăt. Când albinele sunt neliniştite, se va auzi un sunet nervos (ascuţit). În astfel de situaţii trebuie să intervenim cu provizii sau să verificăm dacă nu au pătruns şoarecii.

---

 

Tubul de sticlă

Este folosit pentru prinderea mătcii, fără ca ea să fie apucată cu mâna, ştiut fiind că, dacă vom prinde matca cu mâna, albinele simt mirosurile străine şi pot omorî matca. Are un diametru de 2 cm şi o lungime de 12-13 cm, fiind deschis la ambele capete, la capătul răsfrânt spre exterior legându-se o rondelă din pânză metalică.

Tubul de sticlă se aşează peste matca de pe fagurele unde matca ouă şi, neavând loc de refugiu, ea se va urca în tub. Tubul va fi întors cu deschiderea în sus şi astupat cu un dop de vată sau hârtie. Tubul se va ţine apoi la căldura corpului apicultorului (în buzunarul de la vestă sau de la pantaloni, până ce matca se va reda coloniei pe fagurele de unde a fost ridicată ori va fi pusă în colivie.