Stupăritul pastoral
albumeala,
anasonul, angelica,
arariel, armurariu,
barba caprei, barba
lupului, bănănică, bibilică,
bob, borage,
borceag, bostan,
brândușa, brustur,
bubernic, bulbuci,
busuiocul, calcea
calului, calomfir, cânepa
codrului, capul călugărelui,
capul șarpelui, castravete,
căldărușa, călțunul
doamnei, căpșuni, cătușe,
ceapă seminceri, ceara
albnei, cebareea, chimen,
cicoarea, cimbru,
cimișir, cinsteț,
ciocârlan, ciucușoară,
ciulin, clopoței,
coada racului, cocoșei
de cmpie, condurul doamnei,
coriandru, coroabe,
cosaci, crucea
pământului, crușățea, cupa
vacii, cuscrișor, cutcurig,
degețelul roșu, dintele
dracului, dioc, drobușor,
dumbeț, dumbravnic,
ențiura, facelia,
filimică, floarea
cucului, floarea soarelui,
gherghine galbene, ghiocei,
ghizdei, greghetin,
hasmaciuca, hilimica,
holera, hrana
vacii, hrișca, iarba
broaștei, iarba ciutei,
iarba de șodâlnă, iarba
fiarelor, iarba lui Sfântul
Ion, iarba moale, iarba
osului, iarba roșie, iarba
șarpelui, iarbă de urechi,
izma, izma
broaștei, izma de câmp, împărăteasa,
jaleșul, laleaua,
laptele cucului, lăcrămioarele,
lăptucul oii, limba
mielului, limba peștelui,
limbarița, linarița,
lintea pratului, lipicioasa,
lucerna, luminița,
lumânărica, macul,
mănărei de pădure, măseaua
ciutei, mătăciunea, măzăriche,
melisa, menta,
micsandra, micșunele
ruginite, miruța, moartea
puricelui, molura, morcovul,
murul, muscata dracului,
muștarul de câmp, nalba,
napul, napraznic,
năsturel, negrilica,
nemțișorii de câmp, nopticoasa,
nu mă uita, odogaci,
odolean, omagul,
pălămida, pana
zburătorului, păstârnac,
pătlagina, pepene,
pesma, piciorul
caprei, plante
dăunătoare, poala Sfintei
Mării, podbeal, pufulița
de baltă, răchitan, rapița,
răscoage, ridiche
sălbatică, roșățea, rocoină,
rostogol, rostopasca,
rotățele albe, rozeta,
rușulița, salvia
albă, saschiu, scaiul,
scara domnului, scăiușul,
sica, sângeric,
sipica, slăbănog,
smântânica, sovârv,
spanac, sparceta,
splinuța, spumeală,
stelița, steluța,
strigoaie, sugărel,
sugelul, sulfina,
sulițica, surguci,
susai, talpa
gâștei, talpa ursului,
tătarnica, tătăneasa,
tătăiș, toporași,
topoșnic, trifoiul,
troscotul, turtă,
tutunul, țelina,
unguras, urechea
porcului, urechelnița,
urzica moartă, usturoița,
varga ciobanului, vătămătoare,
verbina, verigariu,
vetrice, vinarița,
vinețele, viorele,
virnant, voinicica,
voronica, zburătoarea
|
Cu 4000 ani în urmă, egiptenii
încărcau stupine întregi pe vase, transportând stupii primitivi
de-a lungul malurilor Nilului. La noi apicultura pastorală este
atestată încă din 1645, păstrându-se și azi unele denumiri ce
ne duc cu gândul la practicarea stupăritului.
În vederea practicării pastoralului
apicultorul trebuie să cunoască:
-
flora
meliferă dintr-o anumită localitate,
-
perioadele de înflorire
și durata lor,
-
numărul
stupilor repartizați în localitatea respectivă (care nu trebuie
să fie suprasaturată cu albine),
-
specificul
localității în care merge,
-
starea culturilor și eșalonarea
lor,
-
izvoarele
și fântânile cele mai apropiate cât și posibilitățile de aprovizionare,
-
regulile
sanitar-veterinare stabilite pentru stupăritul pastoral,
-
drumul ce trebuie parcurs.
Odată ajuns la destinație apicultorul
trebuie să înștiințeze Primăria, Ocolul Silvic etc. de prezența
sa, pentru a fi anunțat în cazul efectuării unor tratamente cu
fungicide.
Practicarea pastoralului nu
asigură întotdeauna producții mari. Există atâtea condiții și
circumstanțe pentru ca floarea să secrete nectar încât nici un
stupar nu poate să aibă siguranță că merge la sigur.
Plante spontane
sau de cultură care secretă nectar
și/sau polen
Organizarea
pastoralului
Planul deplasării în pastoral trebuie
pregătit din vreme, stabilind:
-
numărul de stupi ce
vor fi transportați,
-
vetrele temporare,
-
procurarea mijloacelor
și documentelor de transport cu respectarea legislației în vigoare,
-
efectuarea tratamentelor
antivarroa etc.
Densitatea recomandată
Densitatea recomandata de stupi
la hectar este următoarea:
-
14-18 colonii la salcâm,
-
6-10 la tei,
-
1-2 la floarea soarelui,
-
0,5 la bostănoase
în culturi intercalate,
-
1-2 în culturi pure,
-
4-6 la leguminoasele
perene,
-
3-5 la zmeuriș.
Închiderea
stupilor
Stupii nu se pot închide oricum
și oricât. Închiderea stupilor în perioadele în care se fac stropiri
cu insecticide să se facă cu ajutorul unor dispozitive speciale,
tip triunghi de aerisire, care pot fi folosite și în timpul deplasărilor
prelungite în pastoral, cu condiția ca acestea să fie bine prinse
de pereții stupilor. În situațiile în care transporturile se vor
face la distanțe foarte mari stupii se vor asigura și cu apă în
faguri.
Metode si mijloace
Stupăritul pastoral cuprinde aspecte
organizatorice, științifice, tehnice, economice etc. În cazul nerespectării
regulamentului privind organizarea stupăritului pastoral, a normelor
sanitar-veterinare, a codului silvic și a oricăror reglementări
legale, se aplică sancțiuni. Stupăritul pastoral se practică în
două forme: cu stupii vărsați (transportați cu ajutorul unor camioane,
remorci etc.);cu ajutorul pavilioanelor apicole special amenajate,
existând o multitudine de tipuri și variante constructive.
Pregătirea deplasării stupinelor
Înainte de a se efectua deplasarea
familiilor de albine se execută din vreme recunoașterea masivelor
melifere, stabilindu-se locul în care urmează a fi amplasată stupina.
Pentru a se evita strivirea albinelor fagurii trebuie să fie bine
fixați, asigurându-se și un spațiu de refugiu, deasupra cuibului.
Circulația aerului se asigură prin deschiderea sitelor de ventilație.
Dacă stupii sunt foarte puternici este nevoie să li se asigure spațiu
suplimentar de refugiul albinelor. Pentru eliminarea bioxidului
de carbon acumulat pe timpul transportului cele mai bune rezultate
se obțin dacă pe fundul stupilor se practică un orificiu prevăzut
cu pânză metalică. Dacă în stupi se află miere nematurată este bine
să stropim fiecare colonie cu apă (circa 1 litru), ori vom transporta
stupii cu urdinișurile deschise având montate și sitele de ventilație
deasupra ramelor. Trebuie avut grijă însă ca sosirea la destinație
să se facă în primele ore ale dimineții iar la destinație să se
pulverizeze pe deasupra sitelor apă. Pe timpul transportului se
fac scurte opriri de control. Toamna și primăvara dacă timpul este
friguros transportul se poate continua chir și pe timpul zilei.
După instalarea stupilor la nouă vatră se instalează adăpătorul.
La așezarea pe noua vatră se va avea în vedere ca plasarea stupilor
să nu fie în aceeași direcție cu cea a vecinului căci dacă stupina
va fi amplasată în spatele altei stupine vom pierde o parte din
culegătoare. La câteva ore după deschiderea urdinișurilor se acoperă
sitele și se desfac legăturile care au fixat părțile componente.
Valorificarea
unor tehnologii noi
Pentru a nu avea neplăceri la
transport trebuie să folosim cu precădere faguri armați sau ramele
trebuie însârmate atât orizontal cât și vertical (cel puțin pe mijloc).
Pavilioanele apicole sunt net superioare stupinelor divizate sau
clasice. Dezavantajele acestora pot fi înlăturate prin adaptări
de dispozitive cum ar fi cele referitoare la cele 2 puncte redate
mai jos:
Împerecherea mătcilor în stupina
pavilion.
Mătcile ies din familie pentru
împerechere și la înapoiere nu mai revin dacă nu au un semn distinct
vizibil, necesar pentru orientarea lor. Înlăturarea neajunsului
se face prin:
-
vopsirea tuturor fețelor
stupilor în culori diferite: galben, maro, crem, albastru, bleu,
alb etc. suprafața vopsită nedepășind 0,4-0,5 metri pătrați;
-
aplicarea unor forme
confecționate din plăcuțe de tablă cât mai variate pe fețele
stupilor (ținându-se cont de modul de percepție al albinelor);
-
folosirea unor repere
(arbuști, pietre, steaguri etc.);
-
nucleele de împerechere
vor fi plasate la înălțimi diferite, in apropierea pavilionului,
cu urdinișurile orientate cât mai variat.
Paravânturile
Paravânturile, folosite la urdinișuri,
duc la eliminarea aproape în totalitate a curenților reci, mărindu-se
astfel efectivul de albine. Nefolosirea acestor paravânturi determină
încetarea ouatului mătcii de timpuriu - toamna, iar primăvara depunerea
ouălor începe mult mai târziu decât în stupii plasați jos și feriți
de curenții reci. Familiile de albine intră astfel în iarnă cu efective
îmbătrânite și uzate, iar primăvara pier mai timpuriu, neavând timp
suficient să se dezvolte până la primul mare cules. Dacă avem paravânturi
montate la pavilion, acesta se poate orienta în orice direcție,
fără a lua în seamă din care parte bate vântul. Paravânturile se
pot confecționa din tablă de aluminiu de 1 mm grosime și pot fi
mărite sau micșorate în raport de dorință și necesități. Pentru
detalii se poate consulta Apicultura în România, 12 decembrie 1986.
Culesurile târzii
Ca surse de cules la sfârșitul
verii se pot folosi fânețele din luncile râurilor, zonele inundabile,
grădinile de zarzavat, bostănoasele etc., care până la efectuarea
arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreținere.
|