Întreținerea
și exploatarea albinelor
Creșterea
mătcilor
Cu cât se folosesc
mătci mai bune, cu atât profiturile sunt mai mari, sarcina
apicultorului fiind aceea de a-și procura mătci de calitate,
prin cumpărare sau producere
în stupina proprie, un rol important avându-l:
Nu vom obține niciodată
mătci de bună calitate dacă:
- provin din familii
slabe sau
Mătcile sunt crescute
în botci naturale (atunci când omul nu intervine) sau în botci
artificiale (prin metoda transvazării, dublei transvazări
ori în botci de plastic
prin asamblarea fundurilor de celulă cu larve de câteva ore).
Calea
naturală
Dezavantaje:
-
mătcile
nu se pot obține după un plan dinainte stabilit, adeseori
obținându-se mătci de la familii cu însușiri necorespunzătoare;
-
prin
folosirea mătcilor din familiile care roiesc se înmulțesc
familiile care au evidențiat puternic instinctul roirii;
-
în
multe cazuri (orfanizare, familii nerecordiste etc.),
calitatea mătcilor este necorespunzătoare și nu au asigurate
cele mai bune condiții de îngrijire.
Din
familiile roitoare
Acest mijloc de
obținere a mătcilor dă rezultate foarte bune cu condiția
ca familia respectivă să fie recordistă.
Botcile de roire
duc la obținerea unor mătci de foarte bună calitate, singurul
dezavantaj fiind acela că perpetuează însușirea de a roi
la descendență, dar, contribuie la ridicarea valorii acestora.
Botcile de roire sunt de 2 ori mai lungi decât cele
crescute pe dispozitivele artificiale mobile iar cantitatea
de lăptișor rămasă după eclozionare în acestea este de 2
ori mai mare decât cea rămasă în botcile crescute prin transvazare.
O metodă recomandată
apicultorilor începători este forțarea roirii. Familiile
care urmează să producă mătcile se hrănesc stimulent și
sunt împuternicite periodic cu faguri cu puiet căpăcit,
primăvara timpuriu, cuibul ținându-se strâmtorat. Pe măsură
ce botcile sunt căpăcite se detașează de pe faguri și se
folosesc în stupină.
Din
familiile anecbalice recordiste prin schimbare liniștită
Mătcile provenite
prin SL (schimbare liniștită) sunt cele mai bune,
cu condiția să fie provenite din familii recordiste. În
cazul în care o familie își schimbă liniștit matca (de obicei
în luna iunie), în lipsa unui cules, se recomandă stimularea
cu sirop sau miere. După căpăcire, cu botcile căpăcite se
fac cât mai multe nuclee de împerechere. Crescând mătci
de schimbare liniștită se face atât selecția în masă, cât
și selecția individuală, dacă urmărim an de an calitatea
mătcilor.
Din
familiile rămase orfane
Botcile de salvare sunt
crescute în situații limită, albinele luând în creștere
ceea ce au la îndemână, adică larve de vârsta mai mare,
fapt care duce, de cele mai multe ori la obținerea unor
mătci de proastă calitate. Mătcile obținute din asemenea
familii sunt, în general, necorespunzătoare întrucât, de
cele mai multe ori, albinele clădesc botci și din larve
mai puțin tinere. Metoda dă rezultate mai bune dacă primele
botci căpăcite se distrug și se lasă cele mai frumoase
(eventual se adaugă un fagure cu ouă dintr-o familie recordistă,
distrugând toate botcile găsite pe celelalte rame).
Calea
artificială
Metode
Metoda
Liviu Pădurean
Cu circa 35 de zile
înainte de a avea nevoie de botci mature dăm fiecărei familii
din care intenționam a crește mătci, câte 2 rame cu puiet
căpăcit, fără albine, luând câte o ramă de la două familii
bune. Tot acum se începe hrănirea cu sirop în care adăugăm
polen proaspăt 10-15% recoltat în ziua precedenta de la
altă familie, căci la familia crescătoare nu așezam colectoare
de polen. Dacă stupii nu pot fi vizitați zilnic, așezam
sub podișor o turta făcută cu 20 % polen, pe care o completam
cu miere și zahăr pudră până la epuizare
(până ce turta capătă consistența unui aluat nelipicios)
La circa 23-26 de zile
înainte de a avea nevoie de botci, procedăm la ridicarea
tuturor ramelor în care majoritatea puietului este necăpăcit
sau sunt însămânțate cu ouă și le plasăm în alte familii,
marcându-le cu o pioneză pentru a le recunoaște în vederea
înapoierii, aducând în locul lor o ramă cu puiet căpăcit
și o ramă goală stropită cu sirop pentru însămânțare.
După 4 zile repetam operația,
înlocuind rama proaspăt însămânțată cu o alta goală însoțită
de o ramă cu puiet căpăcit. Hrănim în continuare, în felul
arătat și după alte 4 zile, repetăm operația. După alte
4 zile, când deschidem stupul, botcile au deja larve de
2-4 zile.
Deci, socotind 12 zile
de când am dat 2 faguri cu puiet căpăcit, + 12 zile până
când observam botcile cu larve de 2-4 zile, + 10 zile până
la eclozionare = 34 zile. Mătcile crescute în familiile
care nu au reacționat decât la patrulea interval de 4 zile
vor ecloziona în circa 36 de zile de la pornirea creșterii.
Recoltam botcile la 3-4
zile încă necăpăcite și le dăm altor familii doici spre
finalizare. Cu acest procedeu putem recolta la fiecare 8
zile câte 4-8 botci, în medie 5-6.
Înainte de căpăcirea primei
botci matca este scoasă din stup împreună cu fagurele pe
care se află, făcând un nucleu de rezervă alături, ajutat
cu albină tânără și faguri din alți stupi.
Botcile sunt scoase la
fiecare 12 zile, fiind puse direct în colivie cu 5-6 albine
însoțitoare, cu o picătură de șerbet și plasate într-o familie
păstrătoare. După 2-3 zile se pot întrebuința fie ca botci,
fie ca tinere mătci proaspăt eclozionate. Aceste mătci se
împerechează mai repede cu 3-4 zile, dezvoltând familii
foarte puternice și fiind foarte longevive.
În varianta în care nu
avem nevoie de multe mătci, putem lasă botcile în familia
crescătoare, până la 1-2 zile înainte de eclozionare, când,
cu câte o ramă cu puiet căpăcit și o botcă existentă sau
altoită, putem forma 5-6 nuclee pentru fiecare familie crescătoare,
formate prin stolonare de la alte familii. Familia crescătoare
(cu matca vârstnică care a fost reținută provizoriu într-un
nucleu de rezervă) rămâne cu restul puietului, a rezervelor,
a albinelor de pe acestea și cu toată albina zburătoare,
completându-i-se fagurii lipsă cu rame cu faguri artificiali.
Prin metodele descrise mai sus - care nu trebuie aplicate
rigid - putem produce mătci în serii continue, timp de 2-3
luni. Metoda este foarte maleabilă. Când creșterea e începută
mai târziu, nu mai e nevoie de întărire și operațiunile
încep direct cu faza eliminării puietului larvar. Nici respectarea
termenului de 4 zile nu e obligatorie, ramele putându-se
ridica și din 3 în 3 zile sau, când matca nu și-a depus
ouăle în ramele depuse de noi ci în cele din care a eclozionat
puietul, ne acomodăm situației.
Probleme
de creștere a mătcilor
Familiile de carne
(se dezvoltă rapid, au puiet mult dar, sunt neproductive, uneori
nu sunt în stare nici să-și asigure proviziile de iernare). Mătcile
acestor familii trebuiesc schimbate cât mai repede cu mătci tinere,
îndeosebi de schimbare liniștită, întrucât, pe parcurs, familiile
bune pot suferi o influență negativă datorită împerecherii mătcilor
cu trântori neproductivi proveniți din coloniile de carne. În
caz contrar, vom contribui la degenerarea albinei.
Pierderile de mătci datorate diferitelor
cauze:
-
aplicării unor metode neadecvate
de introducere;
-
rătăcirii tinerelor mătci
ieșite la împerechere;
-
devorării mătcilor de către
anumite păsări;
-
umplerea incompletă a spermatecii
(de obicei fiind nevoie de mai multe zboruri de împerechere)
; sunt situații în care mătcile tinere, incomplet împerecheate,
ouă câtva timp dar, albinele construiesc în continuare botci,
din care eclozionează alte mătci și se fac alte zboruri de împerechere,
până la remedierea situației.
Creșterea
trântorilor
În familiile de prăsilă
alese din timp, la începutul lui aprilie, se introduce câte
1 fagure cu celule de trântori, coloniile stimulându-se din
belșug cu hrană energetico-proteică.
Pot fi folosite familii:
-
producătoare
de trântori și
-
crescătoare
de trântori (familii doici).
Creșterea
dirijată în FPT
Pentru a fi cât mai siguri că
împerecherea se va face cu trântorii doriți:
-
este
bine ca declanșarea creșterii reproducătorilor
să se facă cât mai timpuriu (cu 14-15 zile mai
înainte față de creșterile normale), în așa fel încât maturizarea
acestora să se facă înaintea celorlalți trântori din stupina
proprie;
-
un
alt mijloc este împerecherea controlată
prin înființarea unor puncte izolate de împerechere
testate (prin amplasarea în acele zone a două
nuclee cu mătci neîmperecheate, fără trântori; dacă după 15
zile mătcile acestora nu au început ouatul sau au depus puiet
de trântori, înseamnă ca zona este curată și se poate amplasa
în aceste locuri un punct de împerechere controlată).
Tehnica
îngrădirii creșterii trântorilor necorespunzători
-
fagurii
cu celule de trântori sunt înlocuiți cu faguri
artificiali;
-
la
urdiniș se introduc gratii - pentru
a împiedica ieșirea eventualilor trântori rămași;
-
celulele
cu puiet de trântor se distrug ori de câte ori
sunt depistate pe ramele cu puiet normal.
Creșterea
în extrasezon
În mod normal, trântorii dispar
înainte de încheierea sezonului de creștere a mătcilor. În acest
caz, se recomandă folosirea familiilor bezmetice (cu
albine ouătoare), a coloniilor cu mătci trântorițe, și
a coloniilor cu matcă neîmperecheată.
Avantaje creșterii trântorilor
în extrasezon
Folosirea trântorilor din colonii
foste recordiste, cu matcă trântoriță sau din colonii bezmetice,
prezintă următoarele avantaje:
-
asigură
un mare număr de mătci împerecheate,
dând posibilitatea creșterii mătcilor până toamna târziu;
-
elimină
apariția mătcilor insuficient împerecheate, urmare a deficitului
de trântori;
-
asigură
presiunea de selecție și pe
linie paternă, prin creșterea trântorilor de
origine cunoscută.
Trebuie ținut totuși cont
că dacă pentru împerecherea unei mătci cu trântori dintr-o familie
normală necesarul de trântori este de 10, atunci când sunt utilizați
numai trântorii dintr-o colonie bezmetică, trebuie luați în
calcul 15-20 trântori pentru o matcă.
Starea activă se realizează
prin:
-
introducerea periodică la
7 zile a 1-2 rame cu puiet căpăcit de albină lucrătoare în
eclozionare;
-
înlocuirea fagurilor
buni de ouat, din familiile crescătoare, altele decât cele donatoare,
cu faguri cu puiet de trântor (aflat în ziua a 4-a de la depunerea
ouălor, pentru a se evita eliminarea acestora de către albinele
doici ale coloniei crescătoare).
Întreținerea diferențiată
Pe zone
caracteristice
Zona
câmpiei Dunării și Dobrogea
În această zonă zborurile
de curățire au loc de obicei între 10-20 martie, schimbarea
albinelor vârstnice începe în timpul iernii și se încheie în
a două decadă a lunii aprilie. Dezvoltarea maximă înregistrându-se
în a două decada a lunii iunie, după această perioadă urmând
o scădere a activității de ouat a mătcilor, fapt care face ca
familiile să intre slăbite în iarnă. Pentru dezvoltarea rapidă
a coloniilor de albine se iau toate masurile de împuternicire,
pe lângă stimulări folosindu-se mai ales unirile de toamnă,
FAV și FAP. Spre sfârșitul culesului de la salcâm se cresc mătci
și se formează nuclee de împerechere. La încheierea culesurilor
se urmărește prevenirea slăbirii prin hrăniri stimulente sau
de completare până la sfârșitul lunii august.
În localitățile din lunca
inundabilă și Delta Dunării, măsurile de completare sau stimulare
se aplică numai dacă culesul este compromis. În perioada 1-20
octombrie, pe măsura încetării creșterii de puiet, se fac tratamentele
împotriva paraziților varroa, FAV se unifică cu FAB, păstrându-se
numai mătcile tinere și cele recordiste.
Zona
podișului Moldovei
Dezvoltarea familiilor în
aceasta zonă este mai întârziată, zborurile de curățire efectuându-se
între 20 martie și 10 aprilie, familiile de albine ajungând
la dezvoltarea maximă în a treia decadă a lunii iunie înaintea
culesului principal de la tei sau floarea soarelui. În cazul
în care perioada de roire precede aceste culesuri, influențează
nefast valorificarea culesurilor de nectar. La familiile puternice
se recomandă formarea FAT la sfârșitul lunii mai, iar la încetarea
creșterii de puiet (1-10 octombrie), FAV se unifică cu FAB.
Zona
câmpiei de vest
Albinele executa zboruri de
curățire între 1-10 martie, dezvoltându-se timpuriu înlocuirea
albinelor de iernare efectuându-se la jumătatea lui aprilie,
perioada de pregătire până la cules fiind de aproximativ 90
de zile, fapt ce trebuie avut în vedere pentru a preveni roitul.
Pentru regiunea de nord a zonei, unde există posibilitatea valorificării
culesului de salcâm se recomandă lucrările descrise pentru câmpia
Dunării folosind procedeele de întreținere individuală a familiilor.
Un mijloc important de prevenire a roitului îl constituie practicarea
stupăritului pastoral la masivele de salcâm și în regiunea forestieră.
Zona
podișului Transilvanei
Zborul de curățire se face
la jumătatea lui martie, înaintea culesului principal apărând
pericolul roirii. Aceasta se preîntâmpină prin formarea roilor
stoloni. În familiile care iernează se opresc numai mătci tinere,
întreținerea familiilor de albine făcându-se după modelul celor
din Podișul Moldovei. Se practică de asemenea pastoralul la
masivele de zmeură, zburătoare și coniferele din zona forestieră.
Zona
Munților Carpați și Apuseni
Dezvoltarea coloniilor este
întârziată, zborurile de curățire au loc în ultima decadă a
lunii martie, familiile de albine ajung la o dezvoltare maximă
în luna iunie, datorită existenței culesurilor permanente de
slabă intensitate, întreținerea făcându-se diferențiat, în funcție
de culesuri, recomandându-se și practicarea stupăritului pastoral.
Pe
tipuri diferite de stupi
Stupul
ME (multietajat)
În țara noastră, stupul
multietajat este folosit în unele stupine, urmărindu-se totodată
tipizarea pieselor de stupi astfel încât stupul să poată fi
folosit atât prin piesele tipice cât și prin combinarea cu
piese de la stupul RA 1001 modificat (corpuri, magazine etc.).
-
volumul
stupilor poate fi mărit și micșorat după necesitați,
-
se lucrează cu un singur
model de ramă,
-
se
mărește productivitatea muncii:
-
se elimină lucrările
de volum cum ar fi:
-
controlul
amănunțit, ramă cu ramă al cuiburilor,
-
lărgirea repetată
a cuiburilor,
-
fixarea și împachetarea
fagurilor în vederea transporturilor etc.
-
necesită
o pregătire profesională avansată și un volum mare de muncă,
-
impune
utilizarea FAV pentru iernarea pe 2 corpuri,
-
necesită
schimbarea anuală a mătcilor (mult mai rapid uzate),
-
în lipsa unor culesuri
bogate și continui productivitatea este sub așteptări.
ME
cu 1 matcă
Pentru a determina puterea
familiei de albine, numărul de faguri cu puiet și cantitatea
de hrană, construcția fagurilor artificiali, tendința de roire,
este suficientă ridicarea corpului și privirea fagurilor în
partea lor inferioară fără a-i scoate din corp. Cuiburile
se desfac doar în anumite cazuri în care familia este suspectă
de boli, orfanizare etc., desfacerea completă a cuibului scăzând
productivitatea muncii.
În complexul de lucrări de
întreținere a albinelor în stupii ME intră:
În mod normal familiile
puternice iernează pe două corpuri, la ieșirea din iarnă corpul
de jos rămânând gol iar cuibul e concentrat în corpul de sus.
În caz de necesitate, corpul de jos poate fi dus la rezervă
până când se va face lărgirea cuibului. În cazul în care familia
se menține în continuare pe două corpuri, pentru îmbunătățirea
regimului termic, între corpuri se așează o foaie de carton
prevăzută cu un orificiu pentru trecerea albinelor dintr-un
corp în altul.
La revizia de primăvară
se stabilește existența puietului de toate vârstele și cantitatea
de hrană, după care cuibul se izolează termic pe deasupra
și dacă e cazul se mai reduce din deschiderea urdinișului.
Familiile normale nu vor mai fi controlate 3-4 săptămâni,
timp în care ele vor ocupa bine un corp de stup. În momentul
în care familia începe să ocupe și faguri din corpul de jos
iar puietul este extins pe 7-8 faguri se poate executa inversarea
corpurilor.
La familiile care
au fost lăsate pe un singur corp corpul al doilea se adaugă
la început sub cuib, poziție care se menține până la prima
inversare, dându-se posibilitatea albinelor să curețe și să
pregătească pentru ouat fagurii și să transporte în cuib mierea
care a mai rămas în fagurii corpului de jos. În aceste corpuri
se pun de asemenea 1-2 rame cu faguri artificiali care în
prezența unui oarecare cules încep a fi clădiți. Sunt unele
familii puternice care la ieșirea din iarna nu s-au ridicat
complet în corpul de sus, ocupând un spațiu însemnat și în
corpul de jos. Aceste familii vor fi lăsate în continuare
să se dezvolte în forma în care sunt, matca trecând singură
pe fagurii din corpul de sus în care se va forma cuibul în
continuare. Între timp, după eclozionarea puietului din corpul
de jos, se va trece la inversarea obișnuită a corpurilor.
Cel de-al treilea
corp se adaugă de obicei înaintea salcâmului, în această perioadă
albinele clădind foarte bine fagurii artificiali. Acest corp
poate fi pus atât deasupra celui de-al doilea, după efectuarea
inversării, cât și intercalat între corpul de jos și cel de
sus, cel de-al doilea sistem având un rol deosebit în combaterea
frigurilor roitului, la familiile foarte puternice, și stimularea
clădirii fagurilor artificiali. După refacerea unității cuibului
matca va avea din nou posibilitatea să ouă intens, abordând
cu multă plăcere fagurii nou clădiți care se găsesc în centrul
cuibului. Pentru a se împiedica ridicarea mătcii în corpul
de sus pentru miere se poate monta o gratie despărțitoare.
În cazul recoltării corpului al treilea familia poate fi lăsată
complet fără hrană, lucru foarte grav mai ales dacă, după
salcâm, în zona respectivă nu mai există și alte culesuri.
Pentru asigurarea rezervelor de hrană se rețin 2 faguri cu
miere căpăcită de la salcâm.
La începutul culesului
de vară (tei coriandru, zmeură etc.), cel de-al patrulea corp
poate fi pus fie deasupra celor trei fie deasupra puietului,
sub corpul de strânsură, astfel încât să se asigure din timp
clădirea fagurilor artificiali necesari acumulării nectarului.
La culesul de floarea soarelui chiar și la ME se manifestă
tendința de blocare a cuiburilor cu miere în detrimentul puietului.
În condițiile deservirii unor efective mari de familii de
albine se lucrează cu 9 rame în corp, manipularea ramelor
și a corpurilor fiind mult mai ușoară.
După ultimul cules
se ridică corpurile cu miere și se lasă pe 2 corpuri: unul
pentru puiet, celălalt cu rezervele de miere și păstură pentru
iarnă.
La acest tip de stup
trebuie evitată practica iernării pe un singur corp, altfel
iernarea va fi deosebit de grea (uzură ridicată), familiile
de albine ieșind din iarnă foarte slăbite și cu posibilități
de redresare reduse. În perioada de toamnă se urmărește menținerea
ritmului de ouat. Întrucât în acest timp corpul de jos e acoperit
cu polen și păstură, matca nu mai poate folosi fagurii respectivi.
Acești faguri trebuie schimbați cu faguri goi buni de ouat,
ridicând fagurii cu păstură și provizii deasupra puietului.
Se poate practica experimental
la familiile foarte puternice, în mai multe variante. Se bazează
pe trecerea mătcii și a unei parți de albine în situația roiului
natural. Matca familiei cu 1-2 faguri cu puiet necăpăcit se
izolează în corpul de jos al stupului care se completează
cu faguri artificiali. Peste corpul cu matcă se așează corpul
pentru strânsură. Deasupra acestuia, cele 2 corpuri cu puiet
și albine tinere vor fi izolate cu un podișor Snellgrove care
va avea, în loc de sită separatoare, o gratie Hannemann. Albinele
din aceste corpuri vor avea deschis un urdiniș propriu și
își vor face o altă matcă, ce poate fi folosită apoi în corpul
de sus, ca FA. În toată această perioadă albinele comunică
între ele trecând prin gratia despărțitoare dar familia nu
mai roiește.
La ivirea unui nou cules
se poate ridica gratia despărțitoare și cuibul se reorganizează,
în familie rămânând de obicei numai matca tânără. Dacă nu
se dorește acest lucru, corpul cu matca tânără poate fi folosit
ca FAV întărind FAB din corpurile de jos, prin tehnica Snellgrove
de schimbare a urdinișurilor.
ME
cu 2 mătci - tehnica Snellgrove
Exceptând inconvenientele
legate de: manipularea corpurilor superioare, amplasarea familiilor
ajutătoare în același stup cu familia de bază, "tehnica
Snellgrove" prezintă și o serie de avantaje:
-
reducerea numărului de utilaje,
-
spațiu de amplasare mai mic,
-
simplificarea lucrărilor de întărire a FAB pe seama familiei
ajutătoare.
De regulă FA se formează
cu o matcă tânără sau cu matca stupului într-un corp superior
despărțit de FAB printr-un podișor de tip Snellgrove cu sită
separatoare, perioada optimă fiind după culesul de salcâm.
FA se dezvoltă până în toamnă și iernează de sine stătător,
acțiunea de ajutorare manifestându-se în sezonul următor,
la culesul de salcâm, când familiile ajutătoare cedează total
sau parțial albina sau puietul familiei de bază (FAB), sau
este unificată în întregime fiind refăcută după cules.
O
formă specifică "tehnicii
Snellgrove" și stupului ME este cedarea periodică
a albinei zburătoare cu ajutorul podișorului Snellgrove, prin
jonglarea cu urdinișurile pereche aflate pe cele trei laturi
ale stupului (închiderea urdinișului activ și deschiderea
celui aflat la câțiva cm dedesubt, concomitent cu deschiderea
unui alt urdiniș situat pe o altă latură ce va deveni și el
în câteva zile activ), tehnica manipulării fiind începută
cu 10-12 zile înaintea culesului și continuând pe toata durata
acestuia. Această tehnică a fost imaginată și folosită
de apicultorii americani în condițiile lor specifice,
familiile dezvoltându-se la ei pe 4-5 corpuri. Metoda se folosește
în două variante:
-
familia
se dezvoltă și valorifică culesul în prezența celor două
mătci;
-
familia
se dezvoltă cu ajutorul celor două mătci, după care la începutul
culesului, una din mătci se suprimă prin unificare.
Aplicarea metodei
solicită o calificare înaltă a personalului apicol și un volum
mare de muncă, nefiind recomandată în condițiile țării
noastre întrucât nu este nici economică și nici rentabilă.
Stupul vertical
Vertical
cu magazine
Stupul RA
1001 a fost creat în 1948 de un colectiv condus de
dr. ing. V. Harnaj.
Este caracterizat prin:
-
-
-
ușurință
la împachetare și transport,
-
volum
suficient pentru dezvoltarea familiei de albine.
Descrierea tehnologiei de
întreținere a familiilor de albine întreținute în stupi verticali
cu magazine se face, în principal, cu referință la acest tip,
magazinele putând fi montate și la stupii pe 12 rame.
Vertical
cu 1 matcă
Întreținerea este aceeași
ca și cea de la stupii orizontali până în momentul în care se ajunge
la 8-9 faguri cu puiet, iar albinele ocupă complet corpul
de stup. Înaintea culesului, deasupra cuibului se așează un
magazin cu 7 faguri clădiți și 3 artificiali. Unii apicultori
au înlocuit magazinul cu un cat de ME sau de vertical cu rame
standard. În timpul culesului, pe măsură ce fagurii din magazin
se umplu cu miere și albinele încep să căpăcească mierea,
se poate adăuga și cel de-al doilea magazin care se intercalează
între magazinul vechi și cuibul stupului. După terminarea
culesurilor magazinele se ridică și se verifică existența
rezervelor de hrană pentru iernare.
Vertical
cu 2 mătci
FA este întreținută într-un
corp de stup ce se așează deasupra FAB, fiind folosite procedeele
de valorificare FA.
Stupul
orizontal
Orizontal cu
o matcă
Practica apicolă a dovedit cu prisosință
că productivitatea coloniilor de albine este strâns dependentă
de volumul stupilor în care acestea sunt adăpostite și de
reducerea la maximum a numărului de intervenții.
Primăvara cuibul se strâmtorează
la numărul de faguri bine ocupați de albine, fagurii cu miere
fiind trecuți de o parte și alta a cuibului (faguri de acoperire).
Cuibul se împachetează cu materiale termoizolatoare, iar lărgirea
lui se face progresiv. Înaintea începerii culesului principal
cuiburile familiilor puternice se completează cu faguri goi
și artificiali, deschizând și al doilea urdiniș. Pe măsură
ce fagurii sunt umpluți cu miere, se trec la marginea opusă
urdinișului, în locul lor fiind introduși faguri goi sau artificiali.
La familiile foarte puternice se pot adăuga și magazine de
recoltă suplimentară. După încetarea culesului, mierea se
extrage lăsând în fiecare familie cel puțin 7 kg rezervă de
hrană. Din familiile care au tendința să intre în frigurile
roitului se ridică periodic fagurii cu puiet căpăcit, ce sunt
folosiți pentru împuternicirea familiilor slabe sau la formarea
de noi familii ajutătoare. Pentru evacuarea vaporilor de apă
din stup, pe timpul iernării, scândurele de podișor din marginea
cuibului se lasă puțin depărtate.
Se bazează pe reducerea
la maxim a volumului de lucrări:
-
cuibul
se organizează în dreptul unui urdiniș: la perete așezându-se
2 faguri (1 cu miere și 1 cu păstură), urmând fagurii cu
puiet, 2-3 faguri clădiți goi, fagurii cu miere;
-
spațiul
rămas liber se completează cu faguri goi și artificiali;
-
familia
pregătită astfel se mai controlează doar la sfârșitul culesului,
când se scot fagurii cu miere, iar cuibul se organizează
strâmtorându-se la numărul bine ocupat de albine;
-
înmulțirea
se poate face foarte ușor prin divizarea în două, cu o diafragmă
etanșă, diviziunea rămasă orfană crescându-și singură matca
din botci de salvare, apicultorul având doar grija existenței
ouălor proaspăt depuse și a distrugerii botcilor necorespunzătoare.
Metoda conferă libertate de
manifestare homeostaziei familiei de albine ce se poate autoguverna,
creează posibilitatea sporirii efectivului stupinelor în condițiile
măririi numărului de familii deservite de un singur apicultor
ceea ce înseamnă de fapt o creștere a productivității muncii
și implicit a costurilor pe unitatea de produs. Aplicată cu
precădere în zonele cu culesuri de lungă durată și intensitate
redusă, metoda cere intervenții în cazul culesurilor abundente,
fagurii cu miere trebuind să fie recoltați pentru a se crea
spațiul corespunzător.
Se numește astfel pentru
că prin organizarea în vederea culesurilor, compartimentul
destinat depozitarii nectarului corespunde cuibului din care
matca a fost scoasă și transferată în partea opusă a stupului.
Cu două săptămâni înaintea culesului se mută matca împreuna
cu 4-6 faguri (din care 2 cu ouă și cu puiet necăpăcit) în
partea opusă a stupului, izolându-se de restul familiei printr-o
diafragma etanșă prevăzută cu gratie despărțitoare, după care
urmează puietul vârstnic și fagurii goi pentru depozitarea
nectarului. După încetarea culesului se ridică diafragma iar
matcă împreuna cu fagurii cu puiet se așează între fagurii
din care s-a extras mierea, în compartimentul de strânsură,
pregătirea pentru iernare efectuându-se după tehnica obișnuită.
Se aplică numai în cazul
familiilor de albine care în preajma culesului de salcâm nu
au ajuns la o dezvoltare corespunzătoare. Se iau din vreme
măsuri ca familiile să fie grupate două câte două la o distanță
de cel mult 1 m una de alta. Odată cu începerea culesului,
când zborul albinelor este foarte intens, una din familii
se mută pe un loc nou în stupină, cât mai departe de locul
ocupat înainte. Familia rămasă pe vechiul loc se deplasează
cu 50 cm către locul pe care l-a avut anterior familia mutată,
preluând și culegătoarele acesteia, devenind astfel aptă să
valorifice corespunzător culesul respectiv. Cuibul familiei
mutate se restrânge la numărul de faguri ocupați efectiv de
albine. După încetarea culesului, periodic se ridică din familia
puternică faguri cu puiet căpăcit și se introduc în familia
de la care s-au preluat culegătoarele, ambele familii devenind
suficient de puternice ca să valorifice culesurile următoare.
Metoda nu se recomandă a fi aplicată la culesurile târzii
din lunile iulie-august, deoarece după încetarea acestora,
echilibrarea și întărirea familiilor pentru iarnă se realizează
cu eforturi deosebite și reușita nu este întotdeauna garantată.
Se folosește în zonele caracterizate
printr-un singur cules principal de la pomi (în zona de deal),
sau de la salcâm (în zona de stepă). Familiile sunt iernate
într-o singură cutie despărțite cu o diafragmă etanșă mobilă.
Cu 3 zile înaintea culesului, matca vârstnică se suprimă iar
matca tânără, cu 5 faguri cu puiet necăpăcit și rezerve de
hrană, se izolează cu diafragma mobilă la peretele lateral
al stupului prevăzut cu urdiniș. Dacă ambele mătci sunt valoroase
se pot păstra amândouă, deasupra lor montându-se gratii Hannemann
peste care se adaugă un magazin de strânsură. În cazul îndepărtării
mătcii bătrâne, în compartimentul fără matcă se introduc 1-2
botci de la o familie valoroasă. După încetarea culesului
cuibul se reorganizează ca înainte de unificare.
Orizontal
cu două mătci
În condițiile țării noastre,
variantele acestei metode se practică numai în cazul familiilor
slabe care nu pot valorifica singure culesurile timpurii,
dar, în zonele cu mai multe culesuri, metoda nu este economică
și nici rentabilă. La stupul orizontal putem aplica însă
cu succes metodele întreținerii FAV sau FAP. Acest grup de metode și-a câștigat
o largă răspândire atât la noi cât și în străinătate iar perfecționarea
tehnicilor și metodelor a stat și stă în atenția tuturor apicultorilor,
metodele FAV și FAP fiind aplicabile oricărui tip de stup.
Aceasta metodă este practicată
de apicultorii profesioniști care știu să se folosească de
cele mai avansate metode de întreținere a familiilor de albine,
prin:
-
aplicarea
cu succes a metodelor de întreținere a FAB, FAV și FAP,
-
utilizarea
modulelor de stupi tipizate și interschimbabile,
-
satisfacerea
cerințelor biologice ale coloniilor de albine și atingerea
puterii maxime înainte de cules,
-
preîntâmpinarea
roirii și formarea roilor artificiali,
-
menținerea
albinelor sănătoase și active,
-
creșterea
mătcilor de mare productivitate,
-
recoltarea
veninului, lăptișorului de matcă, polenului, propolisului,
-
valorificarea
întregului potențial apicol etc.
|