Apicultura este o stiinta in posesia unei bogate experiente,
potrivit careia apicultorul este obligat sa intervina numai atunci
când stie cu precizie ce lucrari are de facut, cerându-i-se a
avea si a cultiva un ascutit si penetrant spirit de observatie,
fara de care nu poate practica cu succes cresterea albinelor.
Apicultura moderna,
prin toate mijloacele si metodele, prin utilizarea unui echipament
performant, prin selectia de masa si individuala, cauta sa
puna in productie numai familii de albine productive, fixarea
definitiva a unei linii
putând fi considerata atinsa abia dupa multi ani de munca. În
plus, această lucrarea trebuie facuta in toate stupinele dintr-o
regiune, numai astfel putându-se ajunge la productii constante
si mari.
Management
apicol
Cei
3 factori esentiali pentru obtinerea unor bune rezultate
in practica si productia apicola sunt:
-
-
-
Lipsa unuia dintre
acesti 3 factori duce inevitabil la compromiterea recoltei
si la pierderi insemnate pentru apicultor.
1.
Detinerea unei stupine bine organizate
A. Interventii de rutina
în perioada de
vara
Se iau masurile de
rigoare pentru:
-
-
se
asigura apa (in adapatoare asezate la umbra si spalate
cât mai des),
-
se
practica pastoralul la plantele melifere,
-
se
urmareste extragerea mierii la timp,
-
se
ofera toate conditiile optime pentru cules si pentru mentinerea
albinelor in stare activ
Culesurile
naturale sunt mult mai eficiente decât hranirile
stimulente, datorita aportului de nectar si
polen proaspat. Pentru aceasta se practica apicultura
de tip pastoral.
1.
Perioada
preliminară
Este
perioada lunilor iulie-septembrie, perioada intens folosita
pentru cresterea unui numar cât mai mare de albine, lucru care
se realizeaza prin:
- strâmtorarea
cuibului (se ridica magazinele),
- stabilirea
prezentei si calitătii mătcii ,
- asigurarea
spatiului de ouat (in timpul sezonului activ e necesar
ca ponta matcilor sa nu fie stingherita din lipsa celulelor
goale pentru puiet; de regula ramele Dadant au suficient
spatiu pentru cresterea puietului). Toamna, in cazul blocarii
lor cu miere sau pastura este indicata aducerea in centrul
cuibului a fagurilor bine alesi de la rezerva (mai inchisi
la culoare, cu celule regulate, fara defecte sau celule
de trântori, cu miere in coroane (1,5 kg cel putin
pentru a nu crea un gol in mijlocul cuibului). În
situatia in care apar blocari masive se pot folosi chiar
si faguri complet goi.
- păstrarea
in cuib doar a fagurilor inchisi la culoare, cu provizii
de calitate (se face analiza mierii
pentru a se depista eventuala miere de mana),
- montarea la urdinisuri
a gratiilor de protectie contra soarecilor (dupa 15 septembrie),
- reducerea corespunzătoare
a urdinisurilor (câte 2 cm pentru fiecare interval bine
ocupat cu albine), reducerea exagerata favorizând dezvoltarea
umiditatii si mucegaiurilor, asigurarea unor provizii de
calitate, asigurarea
spatiului necesar cresterii puietului,
mentinerea familiilor in stare activa
prin hraniri stimulente, asigurarea
caldurii in stup, inlocuirea matcilor epuizate,
folosirea familiilor ajutatoare temporare sau permanente
2.
Revizia de toamna propriuzisa
Revizia de toamna propriu-zisa
se face la sfârsitul lunii septembrie sau in prima parte
a lunii octombrie, când cea mai mare parte a puietului
a eclozionat, cuibul restrângându-se la numarul
de faguri bine acoperiti, marginiti de diafragme si de materiale
termoizolante.
-
Numarul:
-
intervalelor,
-
fagurilor (strict raportati la puterea familiei),
-
fagurilor cu puiet (daca mai exista),
-
kg de provizii lasate in cuibul de iernare,
-
Calitatea:
- matcii,
- fagurilor
cu provizii,
- familiilor
(starea de sanatate),
-
Asigurarea:
-
caldurii in cuib (cuibul trebuie bine delimitat
la spatiul bine ocupat de albine; nu se recomanda lasarea
fagurilor dupa diafragma pe timpul iernii intrucât
exista pericolul formarii gresite a ghemului de iernare;
urdinisurile se reduc si se asigura izolarea termica
prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra
podisorului si dupa diafragma).
- proviziilor
de calitate (polenul si mierea in cantitati insuficiente
antreneaza fenomene de carenta: lipsa de vitalitate,
sensibilitate mai mare la boli si reducerea longevitatii).
Consumul de hrana este mai scazut in primele luni ale
iernii, pâna la aparitia puietului (700-800 g),
crescând apoi la 1,5-2 kg lunar. Este gresita
ideea ca lipsa hranei se poate suplini in primavara
cu sirop de zahar. În aceasta perioada majoritatea
albinei este uzata, albina tânara e in formare
si inca in cantitate mica, prelucrarea zaharului scurtând
viata albinelor. În cazul inlocuirii mierii de
mana cu sirop de zahar (administrat in lunile iulie-august)
mierea de zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din totalul
proviziilor. Iernarea familiilor exclusiv pe miere din
sirop de zahar declanseaza diareea si nosemoza.
-
conditiilor optime
de iernare (se are in vedere ca fiecare colonie
sa dispuna la timpul potrivit de albina multa, tânara
si neuzata, provizii de calitate, fara umiditate, avand
asigurata linistea pe tot parcursul iernarii).
inlocuirea
matcilor defecte sau epuizate se realizeaza
mult mai usor toamna decât vara (prin unificarile
tarzii cu roii formati pe timpul verii), evitând
botcile de salvare si de roire naturala, urmarindu-se
ca materialul nou introdus sa fie crescut din suse valoroase.
descapacirea
fagurilor cu provizii insuficiente (se trec
dupa diafragma si daca timpul permite, se descapacesc
pentru ca albinele sa transporte mierea in cuib).
prevenirea
furtisagului (nu trebuie neglijata stiut
fiind ca atunci când culesul inceteaza brusc si
incepem extractia mierii sau hraniri neglijente albinele
devin nervoase si se ataca intre ele putând provoca
decimarea stupinei).
definitivarea
aranjarii cuiburilor folosind cele trei
variante (indiferent de varianta aleasa se va urmari
sa nu se lase in cuib faguri cu mai putin de 1,5-2 kg
miere). Astfel vom avea:
familiile
normale (1,5 kg albina) = 5 rame (3 cu miere, 2
cu pastura si miere) >> 15 kg provizii;
familiile
puternice (2-2,5 kg) = 6 rame >> 18 kg provizii;
familiile
foarte puternice (2,5-3,5 kg) provenite din unificarile
târzii = 7 rame => 18-20 kg provizii; acestea
pot fi iernate si pe 10 rame (25 kg provizii);
familii slabe (1-1,5 kg) = 4 rame >> 12 kg
provizii;nucleele de rezerva (700-900 g albina)
= 3 rame => 9 kg provizii, iernând mai
multe intr-o cutie de stup, impachetate corespunzator.
Sub
acest numar iernarea devine riscanta si chiar daca
recuperam o parte din albine acestea nu prezinta
nici o garantie pentru cules).
Variante
de iernare, in functie de necesitati.
Modul de amplasare a rezervelor de hrana poate fi
bilaterala, centrala sau unilaterala, ultimele doua
fiind mai putin indicate, exceptie facând
cazul familiilor mai slabe si cu rezerve insuficiente.
Varianta
I iernare (fagurii cu provizii pe margine
si cei cu celule goale si coroana in mijloc (coroana
având cel putin 2 kg). Este varianta cea mai
recomandata, conditia fiind existenta proviziilor
corespunzatoare si existenta unor familii puternice.
Varianta
a II-a iernare (fagurii cu provizii in
centru si cei cu celule goale (1/2 rama) pe margini.
Aceasta varianta se foloseste in cazul coloniilor
puternice când proviziile nu sunt in cantitate
suficienta, fiind un fel de varianta de salvare.
Varianta
a III-a iernare (fagurii cu miere sunt
aranjati in ordine descrescatoare de la un capat
la celalalt). Aceasta varianta este recomandata
atunci când iernam câte 2 familii slabe
in aceeasi cutie de stup.
În
perioada de iarna
Albinele
de iernare pot trai 180 de zile. In mod obisnuit, daca pregatirea
familiilor s-a facut corespunzator inca din toamna, incepand
cu sfarsitul lunii iulie, pe timpul iernii nu prea mai avem
ce sa facem in stupina, exceptan situatiile neprevazute cum
ar fi: curatirea zapezii, alungarea pasarilor, soarecilor
etc.
-
instalarea
gratiilor la urdinis;
-
controlul
periodic al urdinisurilor si inlaturarea albinelor moarte;
-
controlul
ghemului de iernare care trebuie sa aiba intre 15 si 25
cm (ghemul ideal fiind cel ce se intinde pe 7 faguri,
adica 25 cm);
-
inlaturarea
zapezii de pe urdinisuri si de pe vatra stupinei,
-
stimularea
zborului general de primavara si
-
inceperea hranirilor stimulative cu turte de miere.
Aceasta perioada tine de la iesirea din
iarna si pâna la jumatatea lunii aprilie. Este
perioada in care puterea familiei este aproape aceeasi cu
cea din toamna, ritmul de inlocuire al albinei batrâne
depinzând de o serie de factori cum ar fi:
-
cantitatea
si calitatea hranei din cuib,
-
calitatea
matcii si ritmul de ouat,
-
pastrarea
caldurii cuibului,
-
existenta
unui cules de intretinere sau a unei hraniri stimulente.
Se efectueaza la o temperatura de 14-16 grade C, imediat
dupa zborul general de curatire, cu scopul de a se stabili
starea familiilor si a se lua masuri imediate de indreptare
a starilor anormale. Este o lucrare mai putin importanta,
putându-se sari direct la revizia generala. La stupii
cu funduri mobile se curata fundurile.Stupii gasiti bezmetici
sau orfani se unifica cu alte familii.
Revizia
generala
Este o lucrare care se face dupa aproximativ o saptamâna
de zbor intens, la o temperatura ridicata (peste 18-20 grade
C), cere multa exigenta si de felul in care se face depinde
dezvoltarea viitoare a coloniilor de albine. La efectuarea
acestei revizii putem intâlni urmatoarea situatie:
-
familii
foarte slabe = sub 2 intervale;
-
familii
slabe = 3-4 intervale;
-
familii
mijlocii = 4-5 intervale;
-
familii
puternice = 6-7 intervale;
-
familii
foarte puternice = 7-8 intervale.
Familiile care la sfârsitul lui martie, inceputul
lui aprilie, nu au cel putin 4 intervale bine populate sunt
considerate slabe si necesita luarea unor masuri de ajutorare.
În cazul in care starea lor nu se datoreaza unor conditii
subiective (familii nou formate, foste nuclee de rezerva etc.)
este de preferat sa le unificam, stiut fiind ca pastrarea
acestora se va manifesta ca un adevarat parazitism pe seama
familiilor de baza, incarcând nejustificat pretul de cost
al productiei realizate pe stupina si contribuind la degenerarea
fondului genetic. În cazul in care ne ocupam cu cresterile
de matci ele pot fi totusi pastrate ca material biologic pentru
formarea roilor ce vor primi matci selectionate, provenite
din familii recordiste si crescute in conditii cu totul deosebite.
La aceasta revizie fagurii cu puiet nu trebuie scosi afara
pentru observare, nici nu se cauta matca, caci puietul scos
din stup poate sa raceasca. Fagurii pot fi priviti de sus
in golul ramas in stup prin departarea ramelor. Pentru ca
stupul sa nu piarda prea multa caldura este indicat ca pe
deasupra ramelor sa punem o paturica protejata de o folie
de plastic, sau un linoleum.
Calitatea puietului va fi apreciata dupa:
-
modul
compact sau "în mozaic"
al puietului,
-
existenta
celulelor goale printre cele cu puiet indicând o matca cu
deficiente, lipsa pasturii sau existenta unei boli.
-
Fagurii
cu celule de trântori, gasiti in mijlocul cuibului,
daca nu au inca puiet de lucratoare, vor fi scosi, exceptie
facând coloniile din lotul de prasila.
-
Fagurii
cu prea multa miere se descapacesc pe portiuni mici si numai
de la mijloc in jos, mierea fiind mutata de albine in coroanele
altor faguri din cuib, lasând celulele goale, numai
bune pentru ouat.
-
Petele
de diaree gasite pe rame se razuiesc si se spala
cu o cârpa muiata intr-un dezinfectant ( hipermanganat
1‰ sau amoniac 10%, ori solutie de
formol 20%). Daca numarul fagurilor este
prea mare fata de puterea de acoperire a coloniei, se lasa
in stup numai fagurii bine acoperiti plus alti 2 de acoperire
cu miere, spatiul gol de dupa diafragma completându-se
cu materiale termoizolante.
Îndreptarea
situatiilor critice
-
fara
puiet sau bezmetice vor fi unificate
sau desfiintate,
-
bolnave,
cu vadite semne de nosemoza sau cele reduse ca populatie
se unesc cu altele de acelasi fel formând o colonie
puternica careia i se da o matca noua (Izolam aceasta
colonie si o tratam pâna la completa vindecare).
-
mici dar cu matci tinere merita sa fie pastrate
ca unitati independente sub forma de nucleu, având
grija sa primeasca, la timpul potrivit, sprijin de la coloniile
mai puternice din stupina (puietul larvar fiind inlocuit
cu puiet capacit ridicat din coloniile puternice care, la
rândul lor vor creste puietul larvar); operatia aceasta
ajuta ambelor colonii (oferind de lucru doicilor coloniilor
puternice);
-
fara
hrana vor primi miere in faguri sau in pungi (câte
2 kg odata).
Strâmtorarea
si largirea cuibului
Odata cu Revizia principala cuibul se strâmtoreaza
la numarul de faguri bine ocupati cu albine.
-
Fagurii
mucegaiti se elimina din stup si sunt inlocuiti cu faguri
cu provizii de la depozit.
-
Pâna
la sfârsitul lunii martie cuiburile nu se largesc,
ci se tin strânse pentru ca familiile sa aiba suprafete
mari cu puiet in faguri.
-
Dupa
trecerea momentului critic al schimbarii albinei si aparitia
albinei tinere in cantitate tot mai mare, se trece treptat
la largirea cuibului, la inceput numai cu faguri
inchisi la culoare, cu celule de albina, fara celule de
trântori sau deformate. Operatia de largire se executa
atunci când albinele ocupa bine toti fagurii si au
trecut pe fetele exterioare ale fagurilor laterali. Fagurii
folositi pentru largirea cuibului se stropesc cu apa indulcita
cu miere sau se umplu cu sirop asezându-se câte
unul in cuib, alaturi de ultimul fagure cu puiet.
-
Spargerea
cuibului (introducerea fagurilor in centrul cuibului),
din 7 in 7 zile, nu se practica decât atunci când
vremea s-a stabilizat pe deplin si numai la familiile puternice
ce ocupa minim 3-4 faguri cu puiet si au cel putin 5-6 intervale
albina, de obicei la inflorirea pomilor fructiferi.
-
Daca
vom folosi faguri artificiali la largirea cuibului,
pe timpul infloririi pomilor, acestia vor fi asezati mai
spre margine si dupa inceputul claditului pot fi ridicati,
asigurând un numar cât mai mare de faguri ce
vor fi folositi pe timpul culesului de salcâm.
-
Etapa
A - desi este recomandata de unii autori, nu
o recomand intrucât uzeaza prematur albina
si poate duce la aparitia diareei, in cazul in care zborul
de curatire intârzie - are o durata de 55-60 de
zile si se incadreaza in general intre 20 ianuarie
- 20 martie, timp in care vom incerca
sa determinam albinele sa consume cantitati sporite de
hrana energetico-proteica (nu sirop).
-
Etapa
B - este foarte eficienta, mai ales in cazul
practicarii pastoralului - are o durata de 30-35 de zile
si se incadreaza intre 20 martie si 20-25
aprilie, când vom aplica hraniri pe
baza de sirop, cu miere descapacita in faguri sau cu turte
cu miere in pungi de plastic, taiate pe anumite portiuni,
in vederea usurarii accesului albinelor. Decuparea pungilor
necesita o oarecare experienta, avându-se in vedere
existenta riscului naclairii albinelor, in situatia in
care mierea nu este cristalizata suficient de puternic;
in cazul in care pungile nu sunt taiate suficient, albinele
nu au acces la miere.
B.
Interventii de urgenta
Îndreptarea
starilor anormale
-
În
cazul in care albinele au iesit in numar mare deasupra
ramelor, se intervine urgent cu turte cu miere.
-
Chiar
si introducerea unei rame cu miere la marginea ghemului
se poate face pe loc, avându-se mare grija ca la
desfacerea ramelor din cuib albinele din ghem sa nu cada
pe fundul stupului. Introducerea matcii in cazul familiilor
orfane se poate face de asemenea pe loc, matca putând
fi data direct, fara a mai fi introdusa in cusca.
-
Daca
depistam soareci, se deschid stupii, se scot fagurii
neocupati de albine, se presara grâusor otravit,
se inlatura fagurii stricati si se astupa toate orificiile
facute.
-
În
cazul in care vatra stupinei este inca acoperita
de un strat de zapada, se recomanda curatirea acesteia
sau imprastierea pe deasupra de cenusa, nisip, paie, coceni,
rumegus, frunze uscate etc., spre a feri de inghet albinele
obosite intoarse de la zborul de curatire, atunci
când se odihnesc inainte de a se intoarce in stup.
Pe
timpul sezonului activ
O interventie in cuibul albinelor echivaleaza cu una intr-un
organism al oricarei fiinte vii, dezmembrarea cuibului generând
tulburari ce se reflecta in:
-
nervozitatea
albinelor,
-
furtisag,
-
productie
slaba, si
-
predispozitie
la boli.
În apicultura se recomanda:
-
simplificarea
metodelor de lucru,
-
folosirea
unei tehnici inaintate,
-
pricepere
si organizare astfel incât cu un numar redus de ore
si de persoane sa ingrijim un numar cât mai mare de
stupi.
În vederea punerii in practica a acestui deziderat
trebuie sa ne obisnuim a diagnostica situatiile nedorite fara
a deschide stupii, prin ascultare, miros si observare, cercetând
si notitele pe care le avem de la ultimul control.
Observatii
la urdinis
-
albine
ce tremura din aripi si abia merg leganându-se
pe scândura de zbor iar pe oglinda stupului se afla
multe albine moarte si unele trag sa moara, se târâie
neputând zbura = boala (acarioza, boala de padure,
paratifoza sau nosemoza);
-
puietul
eliminat in stare de nimfa este o dovada a
lipsei pasturii (coloniile trebuie hranite cu substante
proteice) sau a unei boli a puietului;
-
eliminarea
din stup a păsturii intarite si pietrificate
este dovada excesului de umiditate (impietrirea puietului);
-
cadavre
de albine tinere nedezvoltate pe deplin, arată
că in cuib se află larvele fluturelui de gaselnita care
ataca si puietul in celule;
-
prezenta
larvelor moarte sau a unor resturi pietrificate
sunt semne de boala sau puiet racit si de asemenea trebuie
intervenit la toti stupii pentru a vedea despre ce este
vorba;
-
daca
albinele iesind la zbor lasa materiile fecale
pe scândura de zbor sau pe
peretele frontal, colonia este bolnava de
diaree sau chiar de nosemoza;
-
resturi
de albine pe scândura de zbor si pe oglinda stupului
indica posibilitatea unei boli sau prezenta soarecilor in
stupina;
-
urme
de cristale de miere scoase afara pe urdinis,
dovedesc cristalizarea mierii in faguri ceea ce duce la
infometarea albinelor daca nu sunt ajutate;
-
zborul
la o temperatura mai coborâtă (9-10
grade C) indica lipsa apei pentru cresterea puietului; pentru
a verifica nevoia de apa a albinelor intindem la urdinis
un deget inmuiat in apa (daca albinele incep sa linga apa
trebuie sa intervenim dând apa in hrănitor, sau introducem
pe urdinis un tifon umezit, care se alimenteaza cu
apa dintr-o sticluta asezata afara); daca albinele sorb
apa din scursorile grajdurilor le vom oferi apa cu sare
si substante proteice;
-
daca
la zborul de curatire ies si trântori
inseamna ca matca este batrâna sau s-a imperecheat
toamna târziu, existând si riscul ca sa fi
ramas neimperecheata (observatia se va nota la partida
si chiar daca matca incepe sa oua normal, va fi schimbata
in cursul verii, caci in mod obisnuit o astfel de matca
nu este prolifica;
-
larvele
de trântor eliminate in aprilie-mai,
sunt semne ca albinele nu au rezerve suficiente de
hrana si trebuie intervenit cu hrana;
-
numarul
mic de culegatoare de polen la unii stupi
indica situatia critica a unei colonii slabe;
-
când
culegatoarele de polen lipsesc
cu totul, cu toate că la alți stupi acestea activează din
plin, este un indiciu clar al lipsei matcii;
-
albine
care nu activeaza, paza sporită,
activitate timidă la urdinis
= lipsa matcii sau o alta anomalie (matca plecata la imperechere,
aerisire deficitară etc.) = trebuie gasita cauza;
-
zbor
intens si dezordonat de albine, multe ies
si se intorc imediat la urdinis, altele alearga pe peretele
stupului sau in lungul scândurii de zbor, parca ar
cauta ceva; ridicând podisorul, fara sa folosim fum,
albinele parca plâng = matca disparuta de curând;
-
albine
care intârzie sau nu ies deloc din stup
este semnul unei stari critice care trebuie imediat lamurita
si pe cât posibil indreptata: colonie moarta sau muribunda
(albinele vor fi stropite cu sirop caldut), albinele nu
pot iesi din cauza urdinisului infundat cu albine moarte;
-
albine
putine care intra si ies agale pe urdinis
iar la ascultare se aude un zumzet domol si plângator
= familie bezmetica (atentie! matca poate sa piara si prin
scuturarea ramelor);
-
lupta
dintre albine pe scândura de zbor indica
inceputul unui furtisag; daca in acelasi timp este si un
zbor activ si sovaielnic, inseamna
ca furtisagul este in toi si trebuie sa intervenim;
-
activitatea
intensa a trântorilor in luna mai este
un semn al pregatirii de roit;
-
aglomerarea
albinelor pe peretele frontal sau sub urdinis (asa numita
"barba") avertizeaza
apicultorul ca roitul e aproape, sau ca trebuie sa largeasca
cuibul;
-
zborul
intens, foarte abundent si aparent dezordonat,
in fata unui stup arata ca familia respectiva e in curs
de roire si trebuie incepute lucrarile de prindere a roiului;
-
grup
de albine in numar de 10-12 stând pe
pamânt in fata stupului, este dovada ca matca acelui
stup a murit si este eliminata din stup.
-
matca
care cânta = in stup sunt mai multe
botci care au ramas nedistruse dupa roire;
-
zgomotul si ventilatia
abundenta produse pe timpul serii si al
noptii = cules intens;
-
activitate
slaba la toti stupii si liniste desavârsita
pe timpul noptii = criza de nectar;
-
zumzet
ascutit, prelung si plângator urmat
de liniste totala = colonie orfana;
-
zumzet
scurt si grav ce apare atunci când
ciocanim putin stupul = colonie normala.
Observatii
la mirosire
Miros neplacut
care iese pe urdinis = loca sau alta boala.
2.
Existenta unei baze melifere
Conditiile
unei bune baze melifere
-
sa
aiba cât mai multe, cât mai variate plante
nectarifere si sa fie cât mai apropiate
de vatra stupinei;
-
sa
ofere cules de primavara, de vara si de toamna in vederea
cresterii unui contingent cât mai mare de albine
tinere pentru iarna.
Se inregistreaza mai intai suprafetele de teren ce intra
in perimetru stupinei, dupa modul lor de folosinta, ca
de exemplu: plantatii pomicole, fânete naturale,
paduri etc. Raza economica de zbor in jurul stupinei este
de 1,5-2 km, ceea ce practic corespunde la o suprafata
de 938 sau 1250 ha. Din productia totala de nectar se
ia in calcul conventional numai o treime, stiut fiind
ca in cursul unui sezon apicol, albinele nu pot valorifica
mai mult, datorita timpului nefavorabil si concurentei
altor insecte (albine salbatice, viespii, furnici).
Stabilirea
numarului optim de stupi
F = M/m in care:
F reprezinta numarul familiilor de
albine, M reprezinta 1/3 din
productia totala de miere, iar m este
necesarul de miere pentru o familie de albine pe timpul unui
an, aproximativ 130 kg (inclusiv
hrana pentru roi (9 kg) si mierea marfa planificata de 30
kg pe familia de albine) .
Pomii razleti din vatra satelor sau de pe marginea drumurilor
se inventariaza numeric, apoi raportat la media ce revine
la unitatea de suprafata se determina suprafata ocupata de
acesti pomi daca s-ar afla in masiv. Flora erbacee spontana
ce se afla pe diferite suprafete fiind diversa, inventarierea
se va face dupa modul de folosinta (pasuni sau fânete
naturale).
Alegerea vetrelor
de stupina
Se va face in functie de existenta resurselor
nectaro-polenifere. La stabilirea vetrei permanente este contraindicata:
-
depasirea
numarului de 100 de stupi,
-
asezarea
stupilor:pe locuri denivelate (unde exista pericolul baltirii
apelor), in apropierea cailor ferate, a drumurilor intens
circulate, a grajdurilor de animale si a lacurilor mari.
-
Vetrele
stupinelor personale de la orase si sate:trebuie alese la
o distanta de cel putin 20 m de drumurile circulate de vehicule
cu tractiune animala, iar in cazul in care acest lucru nu
este posibil, se iau masuri ca intre stupi si drum sa se
ridice un gard inalt prin care albinele nu pot zbura, fiind
obligate sa zboare la inaltime mai mare, fara a mai impiedica
circulatia oamenilor si animalelor.
La stabilirea vetrei temporare se va tine cont de:
-
distanta
fata de alte stupine,
-
situarea
drumurilor de acces (evitand pe cat posibil situarea in
imediata lor apropiere, stiut fiind ca orice accident ivit
din cauza albinelor implica responsabilitatea apicultorului)
si accesibilitatea stupinei pe orice vreme (autobuze, trenuri,
mijloace auto),
-
adapostirea
de vânturi si de arsita soarelui etc.
-
stupina
sa fie ferita de vânturile dominante;
-
pozitionarea
stupilor sa fie catre sud-est, pentru a determina
albinele sa inceapa zborul cât mai timpuriu prin patrunderea
soarelui pe urdinis;
-
stupii
sa aiba o pozitie orizontala cu o usoara inclinare spre
fata, la o inaltime de cel putin 15-20 cm de sol;
-
fiecare
stup sa fiecat ma bine individualizat, distanta ideala dintre
ei fiind de: 3 m pe rând si de 4 m intre rânduri
(când sunt asezati in forma de sah), 5 metri pe rând
(când sunt asezati perechi), sau de 6 metri pe rând
(când sunt asezati câte 2-3 in semicerc si cu
urdinisurile in directii diferite ).
3.Condiii
pedoclimatice favorabile și capacitatea nectariferă
Capacitatea
nectarifera
Capacitatea nectarifera precum si concentratia
nectarului in zahar variaza in functie de:
-
-
vârstă
(secretia maxima de nectar
la unii arbori fiind intre 20-40 ani),
-
-
pozitia
florilor pe planta sau în inflorescență (florile
de la baza faceliei sau teiului, spre exemplu, secreta
mai mult nectar decât cele de pe vârf),
-
-
momentul
optim al secretiei de nectar (plante
ca floarea soarelui, isopul, salvia inregistreaza un maxim
de secretie dimineata, in timp ce teiul alb, dupa amiaza),intensitatea
secretiei de nectar (la unele plante secretia de nectar
nu incepe sub 10 grade C, devine optima intre 20-32grade
C si apoi scade treptat pâna la + 35 grade Celsius; la
majoritatea plantelor melifere temperatura optima a secretiei
nectarului este cuprinsa intre 16-25 grade Celsius).
Aerisirea si umiditatea solului de 45-75 % ofera conditiile
optime pentru secretia nectarului. Tipul de sol si ingrasamintele
minerale influenteaza de asemenea secretia de nectar
(azotul in cantitati excesive are
efect defavorabil asupra secretiei in timp ce fosforul,
magneziul si calciul au efect favorabil).
Clima
Toate razele solare directe si intense
provoaca ofilirea plantelor si diminuarea activitatii nectarifere.
Plantele ce au nectariile adapostite in profunzime (trifoiul
roșu) produc, in zilele cu soare, de 2-5 ori mai
mult nectar in timp ce plantele cu nectariile la suprafata
(hrisca, mustarul)
secreta mai mult mustar in zilele cu o nebulozitate mai mare.
Ploile moderate si vântul cald favorizeaza productia
de nectar, in timp ce precipitatiile abundente influenteaza
negativ in timpul infloririi. Umiditatea optima este de 60-80%.
Vânturile si seceta au o influenta negativa, productia
de nectar putând inceta uneori cu desavârsire.
|