Miere de albine pastoral

ochiul albinei, octombrie, oprirea roilor din zbor, orfan, oxitetraciclina , oţetul de miere

colonii sănăt puternice	faguri de calitate	înnoirea sistematică a mătcilor	selecţie şi creştere
stupi corespunzători	utilizarea FAB şi FAV, FAP

organizarea apicultorului

previziunea	aşezarea stupilor	inventar apicol	timp disponibil	protecţia muncii	cunoştinţe
dragoste	fişe individuale	operativitate	putere de muncă	gând economică	evidenţe chelt

Ochiul albinei

Este sensibil numai la 6 culori: albastru, ultraviolet, galben, verde-albăstrui, purpuriu şi violet. Culoarea roşie este văzută de albine ca negru, iar albul este văzut ca o combinaţie de culori complementare.

În afara ochilor mari, cu care albina vede la depărtare, ea mai are în frunte alţi trei ochi mici, îndreptaţi în sus, denumiţi oceli, cu care adună imaginea neclară a ochiului compus, mai ales în amurg, sporindu-i sensibilitatea faţă de lumină. Cu aceşti ochi ajutători albina vede lucrurile din apropiere şi e ajutată la delimitarea precisă a imaginilor provenite de la obiectele fixe pe care urmează să se aşeze.

Octombrie

Negăsind nimic pe câmp, albinele îşi economisesc forţele stând mai tot timpul în stupi. Numai în zilele cu soare, cele tinere, născute în ultimele săptămâni ale lunii septembrie, îşi fac zborul de recunoaştere. Mătcile care nu şi-au încetat ponta trebuie ţinute în evidenţă pentru lucrările de selecţie. În cuib albinele îşi mută proviziile acolo unde va avea loc ghemul de iernare.

Tratamentul contra păduchilor şi acarienilor Varroa

Cele mai eficace sunt cele făcute în lipsa puietului.

Unificările FAV cu FAB

Prin unificare coloniile FAB devin foarte puternice, cu câte 3-4 kg de albină, iernând în cele mai bune condiţii şi cu un consum de hrană redus, raportat la puterea lor. Coloniile care nu depăşesc 5 intervale de albine nu merită să ierneze independent, fiind recomandabilă unirea lor, fagurii cu miere şi păstură rămaşi fiind folosiţi la ajutorarea roiurilor timpurii, când ele se vor reface cu ajutorul mătcilor iernate în stupii pepinieri.

Înlăturarea şoarecilor şi asigurarea stupilor împotriva intemperiilor

Se montează gratii de tablă dinţată la urdiniş şi se presară grâu otrăvit în locurile posibil accesibile intrării şoarecilor. Stupii vor fi reparaţi, chituiţi şi vopsiţi, iar capacele vor fi verificate pentru ca apa să nu pătrundă prin ele.

Precizarea spaţiului pentru iernare

Într-o dimineaţă rece, cu 9-10 grade Celsius, pe la orele 6 se vor verifica toate coloniile observând pe câţi faguri s-a format ghemul. Din fagurii ocupaţi bine cu albine, atunci când se va aranja definitiv cuibul pentru iernare, se vor scoate câte 2 de la fiecare colonie. De acum înainte, este de dorit ca apicultorul să intervină cât mai puţin posibil, respectând pe cât se poate aranjamentul făcut de albine în vederea iernării. ele îşi fac ghemul în locul unde stupul asigură condiţiile cele mai bune pentru păstrarea căldurii, cerându-le un consum de hrană şi energie cât mai redus.

Orânduirea hranei şi a cuibului de iarnă

În cuibul de iarnă nu trebuie lăsat nici un fagure gol complet, ci numai din aceea care au cel puţin 2 kg miere în partea superioară. În cuib nu se vor păstra decât faguri cu o vechime de cel puţin 2 ani, de culoare închisă, aceştia ţinând mai bine de cald, fiind preferaţi de mancă la începerea pontei. Limitarea spaţiului se face cu diafragma. Golul rămas se umple cu materiale termoizolante. Pentru iernarea albinelor în stupi tip ME se recomandă unificarea a câte 2-3 colonii şi iernarea pe 2 corpuri, cu 4-5 kg albină, având asigurate provizii în coroniţe, corpul 2 fiind în totalitate plin cu miere. În stupii Dadant-dubli, foşti cu 2 corpuri în vară, se recomandă iernarea a câte 2 colonii despărţite prin diafragmă, ghemul formându-se de o parte şi de alta a diafragmei, cele 2 colonii însumând 3-5 kg de albină. Ca regulă generală, coloniile mai mici de 1,8-2 kg albină este bine să ierneze câte 2 în acelaşi stup, despărţite cu dublu separator din pânză metalică. Ramele cele mai pline vor fi aşezate de o parte şi de alta a separatorului.

Cercetătorul Waldrabenstein foloseşte stupul orizontal pe 20 de rame cu un urdiniş unic mare, în locul dublului separator punând o ramă groasă de 1 cm, care are fixată pe ambele feţe câte o gratie Hannemann ce desparte cele 2 colonii gemene. Se pot întrebuinţa şi 2 rame subţiri cu gratii Hannemann, dar între ele se aşează o ramă cu miere, gratia distanţată oprind cele două mătci să ia contact una cu alta. Albinele pot trece dintr-o parte în alta şi au urdiniş comun. Cele 2 colonii gemene iernează în varianta III-a de iernare, având de o parte şi alta a diafragmei câte 2 faguri cu miere 3/4, urmaţi de fagurele cu păstură şi fagurii cu miere 1/2. La marginile opuse se aşează câte o diafragmă, urmată de materialul termoizolator.

Păstrarea fagurilor cu păstură şi miere

Se face în dulapuri bine închise, ferite de atacul dăunătorilor.

Orânduirea nucleelor pentru iernat

Se face din vreme, fiecare colonie puternică putând primi, de o parte şi de alta, câte 2 nuclee, despărţite cu diafragme etanşe. Alegerea coloniei paterne se face încă din august.

Pregătirea viitoarelor controale

Se poate face introducând pe fundul stupilor foi de carton sau hârtie cerată, având grijă să nu acoperim condensatorul metalic, adică magnetul de apă de la marginea fundului.

Oglinda stupului

E denumirea ce se dă porţiunii de teren de aproximativ 1 metru pătrat aflată în faţa stupului şi care, fiind mereu curăţată, atrage atenţia stuparului când acolo se văd prea multe albine moarte, sau resturi de larve eliminate din stup ori chiar o matcă moartă. Cercetarea acestei porţiuni de teren permite stuparului să-şi dea seama de anumite stări normale sau anormale ivite în cursul sezonului.

În faţa fiecărui stup se presară, pe o suprafaţă de 1 metru pătrat, un strat de nisip curat care formează aşa-zisa "oglindă a stupului". Rezemată de scândura de zbor a fiecărui stup se pune scândura de aterizare pentru ca albinele să poată urca mai uşor pe planul înclinat până la urdiniş.

Oprirea roilor din zbor

Se poate face cu ajutorul unei oglinzi ce-şi joacă lumina în vârtejul roiului, care, crezând că e un fulger se adăposteşte pe prima creangă sau obiect din apropiere. O altă metodă este stropirea lor cu apă.

Orfan

Colonia orfană nu e totuna cu cea bezmetică, întrucât deşi fără regină albinele nu au devenit încă ouătoare. La deschiderea unei colonii orfane albinele bat din aripi ca şi când ar ventila stupul, scoţând un sunet specific, ca un bocet prelung şi plângător şi fug neliniştite pe rame, parcă voind să ne arate că încă îşi caută matca dar nu o găsesc.

Orfanizarea coloniei

Cu 10 zile înaintea începerii culesului mare coloniile ce vor beneficia de un singur cules pot fi orfanizate, având grijă să le asigurăm la fiecare 3-4 zile faguri cu puiet larvar, ştiut fiind că "numai o colonie care are puiet necăpăcit, în perioada marelui cules" va activa în deplinătatea forţelor sale.

Organizarea albinelor

Modul de organizare a albinelor este destul de complex, comunicarea dintre ele făcându-se prin mijloace olfactive, vizuale, tactile, prin schimburi de hrană, contacte directe, cercetări reciproce etc., termoreglarea şi adaptabilitatea crescând direct proporţional cu numărul de albine pe care colonia îl are în componenţă.

Privind cei trei factori principali care formează integritatea unei colonii: albinele lucrătoare, matca şi trântorii, colonia poate fi luată ca un tot biologic unitar, atât viaţa colectivă cât şi cea individuală fiind călăuzită de reflexe necondiţionate instinctuale, înnăscute, care nu se schimbă niciodată şi sunt transmise ereditar. Modul de hrănire specific albinei se bazează pe schimburile de hrană dintre albine. Aşa se explică de ce o albină izolată moare, fiind lipsită, printre altele, de anumite elemente vitale, pe care numai viaţa de colonie le poate avea. Succesiunea şi repartiţiile muncii în stup sunt impuse în funcţie de vârsta albinelor şi de necesităţile de moment ale coloniei. Albinele comunică între ele prin intermediul dansurilor, ultrasunetelor şi mirosurilor eliminate cu ajutorul glandei Naasanoff (glandă odorantă ce serveşte la identificarea albinelor aceluiaşi stup).

Colonii sănătoase şi puternice

O familie puternică, cu regină tânără, în perioada de iarnă consumă mai puţină hrană, are o dezvoltare explozivă în primăvară, albinele ei trăiesc mai mult şi sunt mai puţin uzate, mai sănătoase şi mai productive.

Numai familiile de albine puternice (ce iernează cu 2,5-3 kg albină) pot realiza producţii mari de miere, măresc productivitatea muncii (cât mai puţine intervenţii) şi dau cele mai mari satisfacţii de ordin economic.

Faguri de calitate

Prezenţa fagurilor goi şi în număr apreciabil stimulează acumularea mai mare a mierii în timpul culesurilor de producţie.

Reînnoirea sistematică a mătcilor

În mod incontestabil nu există succes durabil în apicultură fără un program de reînnoire sistematică a mătcilor, cu mătci tinere selecţionate şi testate. În general, orice matcă tânără este de preferat unei mătci selecţionate însă bătrâne. Să creştem mătci pornind de la cele mai bune familii din stupină.

Selecţia şi creşterea mătcilor

Orice progres în munca de selecţie şi de creştere a mătcilor, cere o atentă supraveghere, timp disponibil, cunoştinţe de specialitate şi condiţii adecvate, rezultatele fiind însă pe măsură.

Stupi corespunzători

Stupii să fie fără defecte şi fără fisuri (care ar înlesni accesul altor albine şi declanşarea furtişagului. Pătrunderea curenţilor reci (sau a precipitaţiilor), păstrarea căldurii şi a spaţiului corespunzător pe timpul iernii măresc longevitatea albinelor.

Utilizarea FAB, FAV şi FAP

FAB sunt familiile de bază care participă la culesurile de producţie. FA este prescurtarea ce denumeşte familiile ajutătoare care pot fi FAV (familiile de albine ajutătoare vremelnice sau temporare), folosite la întărirea FAB fie înaintea culesurilor, fie înainte de intrarea la iernat; FAP (familiile ajutătoare permanente) păstrate în stupină pentru ajutorarea FAB, formarea roilor artificiali, asigurarea materialului biologic ori de câte ori este nevoie.

Organizarea apicultorului

Calităţile obligatorii unui bun apicultor

Previziunea

Se referă la anticiparea faptelor (printr-o programare bine pusă la punct) şi la capacitatea de a improviza soluţii valide. Orice producţie trebuie să fie planificată şi urmărită pentru a înlătura pierderile şi a rentabiliza ocupaţia creşterii albinelor. Dacă producţia nu acoperă cheltuielile este bine să analizăm cu mare atenţie întreaga noastră activitate, să identificăm erorile şi să acţionăm urgent alegând soluţia adecvată.

Aşezarea stupilor

Proasta amplasare la sursele de cules poate genera depopularea stupilor, în special la culesul de la floarea soarelui, când stupii centrali se depopulează în favoarea celor aşezaţi pe extreme. La floarea soarelui este indicat a se face o bună recunoaştere, în vederea amplasării stupinei perpendicular pe sursa de cules, cea mai bună distanţă fiind de 200-300 m pentru ca albinele să aibă timp să se aerisească de mirosul puternic al florii soarelui. Stupinele care sunt apropiate în imediata apropiere a lanului de floarea soarelui nu beneficiază de acest avantaj şi, din această cauză, multe albine rămân amorţite pe floare, în special în primele zile, multe din ele pierind înainte de vreme datorită contactului permanent cu mirosul puternic al florilor.

Stupinele venite ultimele trebuie să evite amplasarea pe direcţia de zbor a stupinelor deja sosite, la floarea soarelui fiind indicate distanţe cât mai mari între stupine şi o individualizare cât mai precisă. Este indicat a se asigura continuu fiecare stupină cu sursa proprie de apă. Albinele, imediat după sosirea la destinaţie, fiind însetate caută o sursă de apă şi dacă nu o găsesc pleacă în căutarea ei şi, neavând făcută o orientare corespunzătoare, la întoarcere se rătăcesc intrând în prima stupină pe care o întâlnesc în cale.

Secreţia de nectar este pusă pe seama celor trei factori: clima, soiul şi solul dar, important mai este şi momentul în care se face însămânţarea, creşterea viguroasă şi formarea tuturor mecanismelor înfloririi fiind indicat a se face până la aproximativ 1 iulie.

Timp disponibil

Dacă dorim să ne apucăm de apicultură să nu uităm că este nevoie de prezenţa noastră în stupină, ori de câte ori situaţia o cere (în special în lunile mai-iunie), pentru a preveni roitul, pentru situaţii neprevăzute etc., neexecutarea la timp a unor lucrări putând anula uneori rezultatele urmărite.

Protecţia muncii

Apicultorii trebuie să fie echipaţi cu salopetă sau halat apicol de culoare albă, să nu prezinte mirosuri străine ce irita albinele, să folosească afumătorul şi masca etc. Pe vagoanele ce transportă stupi vor fi prinse tăbliţe cu inscripţia "atenţie albine!", vor avea asigurate stingătoare şi vor fi dotate corespunzător pentru circulaţia în siguranţă pe drumurile publice. Vetrele de stupină vor fi amplasate cât mai departe de drumurile circulate de oameni şi animale iar la masivele melifere se va ţine de cont de normele în vigoare privind paza contra incendiilor etc.

Gândire economică

Pentru a gândi economic trebuie să cunoaştem şi să evaluăm corect principalii factorii ai producţiei apicole, să ţinem o evidenţă la zi a lucrărilor executate şi planificate în vederea analizării şi perfecţionării muncii, să dispunem de un inventar apicol cât mai performant, să găsim soluţiile cele mai avantajoase pentru mărirea rentabilităţii. Mărirea rentabilităţii stupinei presupune existenţa a cel puţin 40-50 familii sau exploatarea diversificată, pentru a obţine, pe lângă miere, şi alte produse (polen, păstură, propolis, venin, roi etc.).

Cunoştinţe teoretice şi practice

Cunoştinţele se capătă prin studiu iar practica se dobândeşte prin exerciţiu. Ca să exersăm avem nevoie de 2 familii de albine pe care să le procurăm de la un apicultor priceput şi de încredere (pentru ca acele familii să fie sănătoase şi cu un potenţial ridicat). Nu trebuie să ne hazardăm de la început cu un număr prea mare de stupi căci s-ar putea să ne trezim "fără aptitudini". Cunoştinţele teoretice nu sunt întotdeauna suficiente pentru reuşită, între teorie şi practică rămânând întotdeauna ceva de completat. Nu este suficient să fii antialergic (condiţie esenţială), ci trebuie să ai îndemânare, fler, talent, pasiune pentru albine, voinţă etc., să fii perfecţionist... apicultura rămânând, chiar pentru adevăraţii apicultori, o taină doar pe jumătate descifrată.

Dragoste şi interes

"Dacă dragoste nu e, nimic nu e". Şi dacă există dragoste există şi interes. Interesul poate exista şi fără dragoste însă, fără dragoste nu vom ajunge la nici un rezultat...

Fişele individuale ale familiilor de albine

Fiecare familie este bine să aibă o fişă în care vor fi notate toate aspectele importante ce ţin de practica apicolă. În partida fiecărei familii vom nota: