U

Umbrirea stupilor

Cea mai bună umbrire o dă pădurea sau perdelele protectoare. Urdinişurile se orientează spre nord, peste podişoare se aşează saltele de paie, pe capace se pune fân cosit etc.

Umiditatea

În miere, procentajul de apă nu trebuie să depăşească 16%, altfel, dacă umiditatea depăşeşte acest procent poate provoca fermentarea mierii.

Umiditatea din interiorul stupului variază în funcţie de mai mulţi factori, o colonie puternică reuşind să menţină de obicei o umiditate adecvată. Pe timpul iernii, în locurile neocupate de albine se creează condens şi apar mucegaiuri. Atât timp cât albinele sunt capabile să menţină temperatura interioară puţin mai ridicată faţă de cea exterioară, nu va fi nici un pericol de condensare a vaporilor de apă în stup. În unele împrejurări, o umiditate relativă în stup nu numai că nu este periculoasă, dar este chiar necesară, mai cu seamă atunci când puietul este în plină dezvoltare.

Pentru împiedicarea unei umidităţi exagerate, pe timpul iernii se lasă în stupi doar numărul de faguri care va fi bine acoperit de albine, golul rămas după diafragmă fiind completat cu materiale termoizolante. Sezonul cel mai critic pentru albine în legătură cu umiditatea depăşită este iarna. Pentru eliminarea excesului de umiditate se recomandă folosirea condensatorului metalic, denumit de Ambruster magnet de apă.

O umiditate exagerată în stup contribuie la apariţia diareei şi nosemozei, care, în mediu umed rămâne virulentă un timp îndelungat. Puietului crescut într-un mediu prea umed i se scurtează viaţa, albinele născute neputând trăi mai mult de 8 zile.

În timpul verii, când în stup intră cantităţi importante de nectar, cu mari cantităţi de apă, umiditatea în unele momente este ridicată. Coloniile puternice restabilesc curând echilibrul normal, iar puietul nu se resimte deloc. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu coloniile slabe, la care, umiditatea crescută se răsfrânge asupra vitalităţii puietului.

Unificări

Reguli

1. Cele mai reuşite unificări se fac mai ales toamna, când în stupină se află familii temporare sau nuclee ce nu pot ierna peste iarnă din diverse motive. Prin unificarea coloniilor se intră la iernat cu familii puternice care vor consuma mai puţină hrană şi vor da producţii sporite în sezonul următor.
2. Primăvara se unesc doar coloniile care au ieşit slăbite, au rămas orfane sau au fost atacate de nosemoză. În ultimul caz unirile se fac numai între coloniile care au supravieţuit şi sunt încă viabile, în stare să dea producţii bune, altfel este de preferat să fie nimicite. Pe timpul verii se unesc coloniile care vor conlucra pentru a da producţii sporite de miere, cele care sunt în pericol de a rămâne bezmetice din diferite motive.
3. Se unesc de asemenea coloniile care vor conlucra ca să dea o producţie mare, formând „coloniile de strânsură”. Contopirile nu dau rezultate imediate şi spectaculoase la coloniile slabe, unirea unor asemenea familii necesitând un oarecare timp până se stabileşte un echilibru şi o repartiţie justă a muncii în stup. Adeseori s-au văzut colonii contopite, cu o populaţie numeroasă care au lâncezit timp îndelungat până ce au început o muncă activă şi ordonată.
4. Albinele coloniei ce urmează a fi contopită cu o nouă gazdă trebuie să aibă guşile pline, silindu-le la această aprovizionare prin ciocănirea pereţilor stupului lor şi prin răbufniri de fum între faguri. În felul acesta colonia gazdă va primi bucuroasă pe noile sosite cu guşile pline.
5. La unificările celor 2 unităţi este bine să se folosească un stup nou, străin ambelor colonii, stup ce se va pune în locul coloniei gazdă.
6. Colonia care se alătură, cât şi cea gazdă, trebuie să fie pregătite cu câteva ore înainte, printr-o uniformizare a mirosurilor, iar ca măsură de precauţie matca coloniei gazdă să fie închisă provizoriu într-o colivie automată. Albinele vor elibera matca în următoarele 3-4 ore (în care scop cele 2 tubuleţe ale coliviei nefiind complet umplute cu şerbet).
7. Este recomandă de asemenea metoda intercalării fagurilor pulverizaţi acoperiţi cu albine de la ambele colonii. Fagurele pe care în momentul unirii se află matca gazdă rămâne pe loc împreună cu cel vecin (de o parte şi de alta, pentru ca ea să nu se afle de la început între albine străine, ci numai între cele ale stupului ei. La mijloc se aşează puietul deschis urmat de cel căpăcit şi fagurii cu hrană.
8. Când puietul necăpăcit este prea numeros fagurii cu puiet larvar se împart altor stupi din stupină.
9. Dacă unirea se face prin scuturarea albinelor pe o planşetă în faţa scândurii de zbor a stupului gazdă, albinele ambelor colonii cu miros unificat se scutură alternativ.

Unificarea mirosurilor

Pentru unificarea mirosurilor albinelor unite acestea se vor pulveriza cu un sirop puţin îndulcit în care s-a adăugat 20 g colonie la litru de apă. Uniformizarea nu se va face la toţi stupii odată pentru a nu se declanşa furtişagul. În cazul în care avem mai mulţi stupi de unit vom folosi mai multe mirosuri (la unii esenţă de melisă, la alţii apă parfumată, la unii câteva bobiţe foarte mici de naftalină etc.).

Timpul necesar pentru uniformizarea mirosurilor depinde de orele când are loc operaţia de unificare. Dacă ea se face în plină zi, atunci când o mare parte a albinelor este la cules, trebuie lăsate cel puţin 3 ore pentru ca toate albinele venite în stup să aibă acelaşi miros. Dacă operaţia se face seara, aşa cum este de dorit, căci unirile acestea sunt cele mai reuşite, operaţia de unificare se face după 20-30 minute de la uniformizarea mirosurilor, albinele aflându-se toate în stupi.

Unificările dintre FAV şi FAB

s-a observat că albinele FAB unificate cu cele al FAV în vederea măririi producţiei de miere nu dau întotdeauna rezultatele scontate, mai ales dacă ambele unităţi au ajuns puternice la cules. FAB devenită dintr-odată puternică nu se mai menţine în stare activă, numărul albinelor fiind disproporţionat faţă de o matcă ce are la dispoziţia sa un cuib normal organizat. Întărirea trebuie făcută treptat, alegându-se matca cea mai tânără, care va deveni prin întărire matca FAB, ambele colonii păstrându-se şi valorificând independent culesul.

Cele mai recomandate unificări sunt cele de toamnă (la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii  octombrie), către seară. Pentru mărirea producţiei cu 50% fiecare FAB ar trebui să aibă câte o FAV cu care să fie unită în toamnă. Cercetătorii români, au elaborat, pentru fiecare tip de stup, diverse variante de folosire a FAV, în funcţie de condiţiile de întreţinere specifice, mătcile FAV ce s-au dovedit prolifice putând fi păstrate în stupii pepinieri (ca mătci de rezervă).

Unirile nu se fac între colonii puternice şi colonii nejustificat de slabe, căci cele din urmă pot fi bolnave, operaţia dând rezultate negative. Este mai bine ca 2 colonii slabe să fie unite între ele, alegând drept gazdă pe aceea cu matca mai tânără.

Unirea pentru cules

Unirea coloniei de bază cu cea stolonă pentru a da rezultatele scontate trebuie pregătită din timp şi treptat, începând din momentul când matca tânără din stolon şi-a început ponta. Din acest moment, din când în când, va fi trecut în compartimentul stolonului, câte 1 fagure cu puiet căpăcit fără albina însoţitoare, până în preajma culesului, când stolonul va deveni mai puternic decât familia de bază. Când culesul apare, matca fostei FB se retrage numai pe 3-4 faguri, devenind colonie ajutătoare, toate albinele zburătoare trecând în stolon, unde înfrăţirea este de mult stabilită şi vor conlucra cu spor.

Unificarea familiilor puternice

Se va face numai după o pregătire specială a unirii. Când se unesc 2 colonii puternice în vederea unei producţii mărite se recomandă ca înainte cu 24 ore, fiecare din ele să primească de la alţi stupi câte 1 fagure cu puiet necăpăcit, fără albina acoperitoare. Astfel, a doua zi, când se va face unirea albinele vor deveni mai active.

Este recomandată fie folosirea metodei cu ziarul perforat aşezat între cele 2 corpuri, fie folosirea unei cutii străine şi intercalarea fagurilor pulverizaţi acoperiţi cu albine (de la ambele colonii), plasaţi de o parte şi de alta a celor 3 faguri cu matcă şi albinele proprii situaţi în mijlocul stupului nou, pentru ca matca să nu se afle la început între albine străine, ci numai între cele ale stupului ei. Fagurii cu puiet vor fi aşezaţi astfel: cei cu puiet deschis mai spre centru, iar cei cu puiet căpăcit mai spre margine, părţile laterale fiind mărginite de fagurii cu provizii. În cazul în care puietul necăpăcit este prea numeros, mai dăm şi altor stupi fagurii de prisos.

Unificarea familiilor slabe

În situaţia când unirile se fac între familii reduse ca populaţie rezultatele nu devin spectaculoase decât atunci când se face o repartiţie justă a muncii albinelor coloniei respective. Aceste familii sunt considerate în continuare mediocre şi vor mai fi ajutate cu puiet căpăcit în eclozionare, până la completa reabilitare a lor.

Metode

Metoda diafragmei cu sită

Unificările sunt mult mai uşoare, atunci când între cele două compartimente folosim o diafragmă despărţitoare prevăzută cu sită, albinele având mirosurile unificate. Diafragma mai are prevăzut un orificiu de comunicare între cele două compartimente, orificiu ce se poate astupa sau deschide cu ajutorul unei tăbliţe care glisează în jurul unui cui (punct de prindere). În lipsa acestuia, diafragma se ridică puţin pentru a uşura comunicarea albinelor dintre cele două compartimente. După câteva zile, diafragma etanşă mobilă se desfiinţează, cuibul aranjându-se definitiv.

Metoda închiderii în colivie

La unirea a două familii slabe care au mătci se recomandă ca, timp de 5 zile, matca ce urmează a fi înlocuită, să fie închisă în colivie, ca să se elimine posibilitatea tragerii botcilor de salvare din ouă proaspete. Cu 2-3 ore înainte de unificare ambele familii vor fi stropite cu sirop slab în care s-a picurat esenţă de plante mirositoare (suc de ceapă) etc.

Metoda scuturării albinei

În cazul în care una din familii se află într-un stup de alt tip, varianta recomandată este următoarea:

• se scutură fagurii familiei cu matca bătrână în stupul de origine;
• fagurii scuturaţi (fără albine) sunt introduşi în stupul cu matca tânără (de o parte şi alta a cuibului);
• stupul cu matca tânără se mută între cele două vechi amplasamente;
• albina orfanizată se scutură undeva în stupină (după 15-20 de minute de la prima scuturare).

Albinele scuturate vor veni la vechiul loc pe care nu-l vor mai găsi şi se vor orienta către stupul cel mai apropiat, unde vor cere smerite drept de azil şi, după oarecare timp, vor primi încuviinţarea de intrare.

Metoda stupului străin

Fagurele cu matca aleasă şi albinele acoperitoare se mută în mijlocul stupului nou. Albinele ambelor colonii se afumă bine iar fagurii cu puiet şi hrană sunt periaţi în faţa urdinişului noului stup. După periere fagurii cu puiet sunt aşezaţi de o parte şi de alta a mătcii, având grijă ca primii faguri să fie din cei care au aparţinut coloniei cu matca gazdă. Albinele vor intra în stup şi se vor înfrăţi, fiecare considerându-se străină.

Este considerată cea mai bună metodă de unificare directă, întrucât ambele familii îşi închipuie că este musafiră (în cazul unificării directe lăsând spaţiul de rigoare între cele 2 grupe de faguri). În perioadele nefavorabile primirii mătcilor, ţinând cont de condiţiile obiective, subiective şi de toţi factorii nefavorabili acceptării tinerelor mătci, unificarea se face izolând matca (în colivie cu căpăcel de ceară) după aproximativ 2-3 h de la orfanizarea primei familii şi 1 h de la izolarea mătcii din cea de-a doua, lăsând un interval de câţiva cm între grupele de faguri ale celor două familii, timp de circa 5 minute.

Metoda roirii dirijate

Dacă dorim să unificam două familii sau să formăm o familie nouă prin roire dirijată:

• punem în stupul nou 3 rame, cu albina de pe ele, inclusiv matca, şi-l lăsăm descoperit, acoperit cu o pânză de tifon;
• aducem apoi alternativ, câte o ramă luată din familia cu care se unifică sau din alte două familii, cu tot ce se află pe ele şi le aşezam în stupul nou, de o parte şi de altă a nucleului format din cele trei rame aduse iniţial, cam la 3-5 cm depărtare, având grijă ca pe ramele aduse să nu se afle botci sau mătci;
• după câteva minute când vedem ca albinele aduse cu noile rame încep să se îndrepte către nucleul cu matcă, apropiem aceste rame încet de nucleu şi în locul lor continuam să aducem celelalte rame din cei doi stupi pe care îi unificăm, procedând ca mai sus.

Unificarea se face fără nici un incident. După completarea efectivului de rame stupul nou se acoperă şi se pune la locul lui definitiv şi totul reintră în normal. La folosirea acestei metode, mai ales primăvara şi toamna, matca nu se închide în colivie şi nu folosim afumătorul.

Metoda unificării culegătoarelor

Aceasta lucrare se săvârşeşte numai pe o vreme frumoasă, între 9 şi 11, când albinele ies în număr mare la cules, afumând ambele familii pe urdiniş şi păstrând cu exactitate vechile amplasamente şi semne de recunoaştere. Când încercăm să facem această lucrare pe vreme de lipsa de nectar, unificarea albinelor nu se face fără oarecare luptă. Afumatul o potoleşte repede. În cazul în care familia care cedează culegătoarea nu este foarte puternică se recomandă să cedeze şi câţiva faguri cu puiet larvar, pentru ca nu cumva, prin mutare, să rămână puiet neacoperit. Lucrarea este recomandata mai ales atunci când stupul este puternic şi riscă să roiască (fără a fi intrat totuşi în frigurile roitului).

Dacă un stup găsit slab nu s-a împuternicit până în apropierea culesului mare şi suntem siguri ca slăbiciunea lui vine din pricina mătcii trebuie unificat cu stupul vecin.

Metoda unificării directe

• colonia cu matca bătrână se orfanizează cu 2-3 ore înaintea unificării;
• cele 2 familii (FAB şi FAV) se stropesc cu ţuică diluată sau cu sirop slab în care s-a pus suc de ceapă, în vederea unificării mirosului;
• fagurii familiei primitoare (orfanizate) sunt aranjaţi de o parte şi alta, lăsând în centru un spaţiu pentru primirea nucleului cu matcă (care va fi adus după 15-20 de minute de la pregătirea noului spaţiu) ;
• după 5-6 zile reorganizăm cuibul în vederea iernării.

Metoda ziarului perforat

Această metodă este folosită cu succes, inclusiv la stupii bezmetici care sunt uniţi cu o colonie normală. Mai întâi vom unifica mirosurile (cu 24 ore înaintea unificării) şi vom apropia zilnic stupii vecini propuşi pentru unificare. Seara, înlocuim podişorul stupului cu matcă, cu o foaie de ziar perforată cu un cui, peste acesta aşezând stupul bezmetic sau fără matcă (fără fund), ambele colonii având acelaşi fund şi acelaşi capac. În timpul nopţii albinele rod ziarul, se contopesc şi lucrează fără stânjenire. Peste 3-4 zile desăvârşim unificarea, retrăgând corpul de sus.

În cazul în care unificăm o familie fără matcă cu un nucleu cu matcă, după unificarea mirosurilor, înainte de lăsarea serii montăm ziarul perforat deasupra nucleului cu matca şi schimbăm locul familiei orfanizate. După 2-3 ore, seara, pe corpul stupului cu albinele unificate aşezăm corpul familiei orfanizate, cu ramele şi diferenţa de albine care nu s-au unificat prin zbor direct. După 3-4 zile aranjăm cuibul pe un singur corp. Nu trebuie să mergem pe principiul că matca tânără o va distruge pe cea vârstnică, existând destule excepţii de la această regulă. După 3-4 zile de la unificare, vom aranja definitiv cuibul pe cel mult 7 rame (18-20 kg provizii).

Unificarea cu o familie bezmetică

Se recomandă folosirea eterului, cloroformului sau azotatului de amoniu. În lipsa acestora, colonia bezmetică se mută la o oarecare distanţă, este afumată puternic, pereţii stupului se ciocănesc timp de 3-4 minute, cu opriri dese, după care întreaga albină e scuturată jos. Albina zburătoare, la întoarcere, va găsi pe vechiul loc o altă colonie cu care se va unifica sau, în cazul în care pe vechiul loc nu va mai fi nici un stup, va intra în stupii vecini.

Uniformizarea familiilor

Împuternicirea familiilor slabe pe seama celor puternice se va face incepându-se cu cele de putere mijlocie. Ele vor reactiona foarte spectaculos si vor ajunge la scurt timp de nivelul celor puternice, cele slabe fiind ajutate ultimele. In practica apicola, unii apicultori obisnuiesc sa ajute mai intai familiile slabe, urmarind uniformizarea etc. Toate aceste practici sunt indicate doar atunci cand apicultorul nu intentioneaza sa faca cresteri de matci din familiile selectate ca fiind cele ma productive din stupina.

Urdinişul superior

Urdinişul superior nu este indicat a fi folosit sau deschis pe timpul culesurilor întrucât albinele nu suportă curenţii de aer care determină o temperatură mai scăzută decât cea dorită de albine. Mierea încă necăpăcită va absoarbe vaporii de apă care se află în contact cu aerul rece, albinele făcând o muncă în plus pentru contracararea acestora, faguri de la margini rămânând cu un procent mai ridicat de apă, fapt care va acţiona negativ asupra mierii extrase. Pentru a uşura ventilaţia normală în stup pe timpul verii se recomandă doar mărirea urdinişului inferior.

Urzica purpurie

Atunci când nu există rapiţă prin apropiere, putem deplasa stupina la pădurile de salcâm care au un covor format din urzicuţă (sugel) plantă ce dă nectar şi polen, cu o durată de înflorire de aproape 1 lună.

Usturoiul

Se foloseşte în diferite combinaţii alimentare ale albinelor, ca preventiv contra infecţiilor tubului digestiv. El conţine fitoncide şi este indicat în special în prevenirea şi tratarea nosemozei. Sucul de usturoi când este dat cu întreruperi prelungeşte viaţa albinelor cu 65 zile, altfel, o scurtează cu 13.