G

Găselniţa

Molia cerii este un parazit ce se hrăneşte cu fagurii neacoperiţi bine de albine (distrugând şi puietul pe care larvele moliei îl omoară prin perforarea pereţilor celulelor şi descăpăcirea acestora), sau cu fagurii de la rezervă. Face parte din ordinul lepidopterelor şi este de două feluri: găselniţa mare şi găselniţa mică.

Pentru prevenirea dezvoltării găselniţei se recomandă:

• întreţinerea unor familii de albine puternice, cu cuibul bine acoperit de albine;
• dezinsectizarea fagurilor ori de câte ori este nevoie;
• dezinfectarea anuală a acestora cu anhidrida sulfuroasă rezultată prin arderea sulfului;
• în stupii populaţi, combaterea nu poate fi făcută prin procedee chimice (fagurii sunt înlocuiţi cu alţii de la rezervă iar familiile dacă sunt slabe se unifică).

Ghem

Ghemul de iernare este o formă de păstrare a căldurii în colectiv, albinele din exteriorul ghemului formând aşa zisa coajă a ghemului. Albinele din coaja ghemului sunt schimbate cu altele din interiorul ghemului, iar hrana se transmite de la o albină la alta pentru asigurarea căldurii. Pe măsură ce hrana din partea superioară a ghemului este consumată ghemul se deplasează în sus. Aranjamentul de toamnă trebuie făcut astfel încât ghemul de iernare să fie de la început în contact cu proviziile iar acestea să fie în cantitate suficientă. Albinele din coaja ghemului au întotdeauna hrana cea mai mare în guşă comparativ cu cele din centrul ghemului. Temperatura din ghem nu scade niciodată sub 14-15 0C, iar atunci când matca începe ponta limita de temperatură din centrul ghemului este de 34 0C. Pentru păstrarea cât mai bună a temperaturii în ghem este indicat ca diafragma ce separă cuibul de restul gol al stupului să fie suplimentată cu salteluţe sau materiale termoizolante (polistiren expandat etc.).

Glanda olfactivă (Nasanoff)

Este o glandă ce poate fi observată cu ochiul liber atunci când albinele, stând pe loc, îşi înalţă abdomenul şi bat puternic din aripi. Secreţiile emanate de această glandă servesc la chemarea, adunarea şi orientarea albinelor sau a mătcii aflate în zbor, un fel de post emiţător de unde aeriene, unde ce sunt captate numai de albinele aceleiaşi colonii. Efluviile parfumate sunt emanate chiar şi pe câmp, rămânând ca nişte dâre în aer în urma zborului culegătoarelor stupului, atunci când se întorc de la un cules nou. Odată localizată sursa de cules albinele nu mai fac risipă cu aceste emanaţii, albinele orientându-se la cules cu ajutorul reperelor de pe sol, folosindu-şi vederea şi memoria.

Glandele faringiene

Glandele faringiene funcţionează mai ales în timpul tinereţii albinelor (în primele 15-20 zile) sau la albinele neuzate fiziologic (cele de iernare care hrănesc puiet) şi sunt dezvoltate numai dacă albina tânără primeşte o hrană albuminoidă asimilabilă. Secreţia glandelor faringiene poate fi amplificată dacă apicultorul hrăneşte proteic albinele adăugând şi vitamine.

Secreţiile glandelor faringiene sunt de 3 feluri:

1. secretă lăptişor - în stadiul de doică;
2. secretă invertaza (produs enzimatic ce scindează zaharoza din nectar şi o transformă în miere) - în stadiul de culegătoare;
3. secretă catalază (o enzimă care foloseşte oxigenul din trahee şi transformă o parte din glucoza mierii în acid gluconic) - necesară în lupta bacteriilor.

Glandele mandibulare

Rolul acestora nu se cunoaşte complet. Ele funcţionează încă înainte de eclozionare şi sunt folosite, prin secreţiile lor, la alcătuirea lăptişorului, cu care albinele doici hrănesc larvele şi matca, la dozarea pH-ului. La matcă, glandele mandibulare sunt mult mai dezvoltate, secretă substanţa de matcă şi antibiotice care o apără de eventualele boli. La albinele lucrătoare vârstnice sunt folosite pentru a emite substanţe de alarmă.

Glandele salivare toracice

Saliva este folosită în următoarele situaţii:

• în procesul de digestie a păsturii,
• la dizolvarea zaharurilor cristalizate (zahărul tos, mierea cristalizată, şerbetul de zahăr candi etc.),
• la curăţirea şi spoirea interiorului celulelor fagurilor ce vor fi însămânţate apoi de matcă,
• la ungerea părţilor chitinoase ale trompei (care intră în funcţie ca un piston de pompă pentru absorbţia nectarului din flori),
• la diluarea substanţei de matcă.

Guşa albinei

Guşa are lungimea de 4 mm, lăţimea de 1,8 mm, are pereţi elastici şi transparenţi, rolul său principal fiind transformarea parţială a nectarului cu ajutorul invertazei (ferment de scindare), incorporând mierii mici cantităţi de acid formic (ce ajută la conservare) din glandele mandibulare. Guşa este şi depozitul de apă folosit pentru cărarea apei (de către albinele sacagiţe) sau depozitarea ei (de către albinele cisterne), guşa putându-se extinde de la 1,8 până la 2,8 ori. Glandele din guşă extrag din plasma sangvină anumite substanţe pe care le dislocă şi apoi le sintetizează, înlesnind metabolismul, preparând hormoni, enzime, vitamine, cu rol fundamental în funcţionarea normală a organismului. Din guşă alimentele trec în stomac.