Ceara de albine

• timp,
• temperatură,
• puterea coloniei,
• tinereţea şi
• vigoarea albinelor clăditoare etc.

Pentru topirea cerii se folosesc mai multe metode (fierberea  cu apă, cu abur etc.) şi se au în vedere următoarele condiţii:

• apa să fie demineralizată;
• apa să fie dublă faţă de greutatea cerii şi să nu atingă niciodată punctul de fierbere;
• vasul în care se face topirea să nu fie de fier sau aramă nespoită, vasele bune fiind cele smălţuite, cositorite şi mai largi la gură;
• fagurii vechi sunt ţinuţi la înmuiat 3-4 zile în apă caldă (50 grade Celsius), dedurizată, schimbată de mai multe ori.

Atunci când se foloseşte topirea solară, cutia topitorului este bine să fie cât mai bine izolată pentru a nu pierde căldura şi să aibă un capac cu geam dublu, distanţa dintre cele 2 geamuri fiind de 10-12 mm. Cea mai bună metodă de obţinere a unei ceri de calitate este prelucrarea la rece, această metodă fiind accesibilă oricărui apicultor meticulos.

Clădirea fagurilor

De obicei, luna aprilie este luna dedicată clăditului intens de faguri şi este indicat să profităm de această predispoziţie naturală a albinelor, pe timpul înfloririi pomilor fructiferi fiind indicat să introducem la clădit faguri artificiali care se vor ridica înainte ca albinele să definitiveze clădirea. Aceşti faguri vor fi folosiţi apoi, pe timpul culesurilor, iar pe timpul verii pot fi folosiţi la reînnoirea cuibului. Fagurii artificiali daţi la clădit în corpurile de strânsură vor avea intercalaţi faguri gata clădiţi, pentru ca albinele să aibă unde depozita nectarul adunat.Clădirea fagurilor este mult stimulată de 4 elemente:

• prezenţa în imediata apropiere a fagurilor artificiali a fagurilor cu miere şi polen;
• aşezarea direct peste cuib a corpului cu faguri artificiali;
• prezenţa în natură a unui cules de întreţinere sau stimularea artificială cu sirop şi proteine;
• temperatura de afară este suficient de ridicată.

Clădirea corectă a fagurilor

La stupii multietajaţi pentru obţinerea unor faguri clădiţi corect, fără celule de trântori sau deformate, fagurii artificiali se pun la crescut în corpul situat deasupra cuibului, fagurii introduşi în cuib fiind clădiţi defectuos, cu multe celule de trântor.

Ceresele-clăditoare

Sunt albinele doici mai în vârstă ale căror glande cerifere elaborează solzişori (în primele 10 zile de la eclozionare) cu ajutorul cărora clădesc faguri. În lipsa spaţiului pentru clădit albinele îngrămădesc solzişorii de ceară în ghemotoace sau în mici faguri suplimentari crescuţi între spetezele de sus ale ramelor.

Primenirea fagurilor

Fagurii vechi trebuie daţi la topit fără milă. Motivele sunt binecunoscute (focare de infecţie pentru albine, ceară mai puţină etc.). Albinele secretă ceară fără voia lor, cu atât mai mult cu cât aduc mai multe provizii în cuib şi sunt mai multe larve de hrănit. Când cuibul este plin, albinele nu mai produc ceară, nu mai cresc larve şi drept urmare producţia scade, colonia pregătindu-se de roire. Instinctul de roire poate fi mult diminuat prin clăditul fagurilor artificiali.

Reguli generale pentru clădirea fagurilor

• pe timp nestatornic nu se vor pune niciodata la cladit faguri;
• pe timp calduros si in plin cules, fagurele artificial se va aseza intre puiet si rama de acoperire, sau intre 2 faguri cu puiet capacit;
• se va evita a se da dintr-o dată prea mulţi faguri la crescut, excepţie făcând familiile ce riscă să roiască.

Conservarea fagurilor

Fagurii de rezervă se pot ţine în corpuri ME sau Dadant, aşezate în stive de câte 8-10 corpuri, în aer liber, prevăzute cu pânză de sârmă jos, la primul corp şi sus, peste ultimul corp, pentru a asigura o permanentă ventilaţie. Stivele vor fi aşezate pe capre de lemn la înălţimea de 30-40 cm de la pământ şi adăpostite contra ploilor şi zăpezii.

Fagurii vechi, reţinuţi după recoltarea mierii, sunt expuşi distrugerii găselniţei dacă nu reuşim să-i topim imediat. Dacă nu reuşim să topim imediat ceara, se recomandă acoperirea fagurilor cu o folie de polietilenă sau introducerea lor într-un sac de material plastic, expunându-se pe un strat de tablă soarelui fierbinte de vară. În decurs de 10 minute fagurii se desprind de pe sârme, ramele se curăţă imediat, iar fagurii se comprimă cu mâinile formând bile rotunde pe care, după comprimare, le vom păstra până toamna târziu, când ne vom face timp pentru a extrage ceara.

Folosirea fumigaţiilor cu sulf

Fumigaţiile cu sulf sunt cele mai indicate pentru tratarea fagurilor de la rezervă. Aceştia, vor fi trataţi, după stivuire, prin afumare cu pucioasă, fiecare stivă, fiind mai întâi acoperită etanş, pentru a reţine astfel fumul printre rame cât mai mult posibil. Tratamentul va fi aplicat toamna (2 tratamente la interval de 10 zile) şi o singură dată primăvara în aprilie, după tratament descoperind din nou sita superioară.

Folosirea naftalinei

Naftalina trebuie să fie folosită cu multă atenţie (albinele ameţite, căzute pe stratul de naftalină pus pe fundul stupilor, mor). Ea are o remanenţă îndelungată şi emanaţia sa este foarte penetrantă, pătrunzând şi în lemn şi dacă în fagurii puşi la păstrare se găseşte miere, chiar căpăcită, aceasta capătă un gust deosebit şi o aciditate mult mai mare, făcând-o necomestibilă. În cazul în care este pusă deasupra ramelor, în vederea uniformizării mirosurilor coloniilor planificate pentru unificare, este indicat ca naftalina (câteva bobiţe) să fie protejată cu tifon.

Extragerea cerii

Prin fierbere cu apă

Extragerea cerii din fagurii vechi se face mult mai greu. Se recomandă ca aceştia să fie topiţi cu aparatură de specialitate. În lipsa acesteia, fagurii vechi se scot  din rame, se taie în bucăţi mici de 4-5 cm şi se pun la muiat în vase cu apă de ploaie, timp de 2-3 zile. Apoi, se introduc treptat într-un vas cu apă de ploaie fierbinte, amestecând cu o lopăţica din lemn. Când ceara s-a topit o strecurăm prin intermediul unei site mai rare, după care o stoarcem cu ajutorul unui dispozitiv de presare. Este bine ca apa de ploaie sau zăpadă (cele mai recomandate) să nu fie în contact cu obiecte feroase, pentru a nu provoca saponificarea cerii. În cazul în care ceara nu se strecoară ea rămâne cu impurităţi şi trebuie retopită de mai multe ori pentru îndepărtarea acestora. Uneori, este nevoie a se retopi chiar şi după ce am strecurat-o. Fierberea cerii fără apă duce la închiderea ei la culoare. Vasul nu va fi lăsat nesupravegheat, ştiind ca la încălzire mai mare se formează o spumă, care, odată ajunsă la foc, arde ca benzina şi poate produce accidente sau incendii. După strecurare vasul se va izola bine în vederea unei decantări cât mai reuşite. Ceara răcită, de obicei după 24-48 de ore (dacă izolarea a fost eficace), se scoate din vasul de întărire, se usucă şi i se îndepărtează stratul spongios şi impurităţile adunate la partea de jos a calupului. Ceara rezultată prin răzuire poate fi topită cu o alta şarjă, sau păstrată pentru a fi predată ca boştină.

Prin  folosirea topitorului solar

Topitorul solar prezintă un caz aparte fiindcă, pe lângă avantajele pe care le oferă, ca simplitate, eficacitate şi curăţenie, îngrădeşte mult şi risipa de ceară. Reziduurile de pe sita topitorului se curăţă după fiecare folosire, trecându-se la boştină. În unele cazuri se indică aşezarea unei pânze de tifon pe sita topitorului solar. Acesta are capacitatea de a reţine resturile fine ca polenul, praful etc., ajutând la creşterea calităţii cerii. Se recomandă folosirea unui topitor cât mai mare pentru a introduce fagurii cu rame cu tot. Prelucrarea fagurilor vechi, deşi nu are un randament prea grozav, este totuşi comodă şi oferă o ceară de o calitate şi culoare foarte bună. Îndepărtarea reziduurilor de pe sita topitorului trebuie făcută cât timp sunt calde, luând sita cu totul şi răsturnând-o în lada pentru boştină. Boştina nu este bine a se păstra de la un an la altul - din cauza acarienilor consumatori de ceară.

Prin extragere la rece

Fagurii preînmuiaţi sunt scoşi la ger şi lăsaţi să se scurgă pe o sită sau tablă. Apa care rămâne în învelişurile nimfale, mărindu-şi volumul, va determina desprinderea integrală a învelişurilor care de obicei aderă la pereţii celulelor.Pe o răzătoare mare cât o foaie de tablă (confecţionată cu ajutorul unei table şi a unui cui), mărginită de o ramă înaltă de 6 cm, se freacă fagurii îngheţaţi aduşi în casă. Sub răzătoare se află o ladă unde sunt colectate particulele de faguri rupţi de răzătoare (nu mai mari de 3-4 mm). După terminarea operaţiei, particulele sfărâmate sunt puse într-un vas peste care turnăm 3-4 kg sare la suta de litri apă rece (de 4 grade Celsius), apa sărată trebuind să acopere întreaga masă de particule.După 20 de minute, învelişurile nimfale îmbibate cu sare, devin mai grele şi cad la fund. Particulele de ceară, fiind uşoare, se ridică la suprafaţă şi sunt adunate cu o sită. După strângere, ceara este spălată în 3-4 ape curate şi se pune la topit cu apă de râu sau de ploaie. Când toată masa este topită fără să dea în clocot, ceara se pune la decantat.

Regulile extracţiei si prelucrarii cerii

Calitatea şi cantitatea cerii depind de: modul sortării fagurilor, metodele de extracţie, spălarea şi înmuierea corespunzătoare a fagurilor, modul şi durata topirii fagurilor, calitatea apei şi a vaselor folosite, condiţionarea şi păstrarea ulterioară, etc.

Calitatea apei şi a vaselor folosite

În afară de calitatea apei, o importanţă deosebită o prezintă calitatea materialelor din care sunt confecţionate recipientele sau vasele folosite pentru încălzirea şi prelucrarea cerii (decantoare, prese, vase de fiert). Ceara se deteriorează şi îşi schimbă proprietăţile fizico-chimice când vine în contact cu metale ca fierul, cuprul şi zincul. Ea conţine 15% acizi graşi liberi care intră uşor în reacţie cu majoritatea metalelor şi bazelor, formând compuşi coloraţi, care imprimă cerii o culoare brună, asemănătoare ruginii (în combinaţie cu cuprul ceara devine verde, iar cu zincul brună-murdară), iar la vasele de fontă şi cupru creşte procentul de saponificare. Cele mai bune vase sunt cele din lemn, din ceramica, din aluminiu, vase emailate sau din oţel inoxidabil. Se pot folosi şi vasele cositorite dar trebuie avut în vedere că cositorul se detaşează treptat de pe vas, aşa că operaţia de cositorire trebuie repetată.

Spălarea şi înmuierea fagurilor

Mărunţirea şi spălarea fagurilor în mai multe ape, până ce apa rămâne curată, are o deosebită importanţă, contribuind la dizolvarea resturilor de miere, polen, excremente, coloranţi organici şi alte impurităţi care degradează calitatea cerii extrase. Trebuie neapărat evitată amestecarea propolisului cu materia primă.În afară de spălare, înmuierea fagurilor cu 2-3 zile înainte contribuie la îmbibarea până la saturare a cămăşilor nimfelor şi a celorlalte substanţe neceroase existente, care în timpul topirii ar absoarbe ceara. Printr-o spălare şi înmuiere corespunzătoare contribuim la sporirea randamentului de ceară extrasă. Cămăşile nimfelor absorb ceara ca o sugativă. Absorbţia cerii se datorează fenomenului de capilaritate şi odată ajunse aici, particulele fine de ceară sunt reţinute datorită coeziunii moleculare. Numai ceara lichidă ce nu mai poate fi absorbită, picură şi poate fi recoltată. Din aceasta cauză, fagurii vechi trebuie înmuiaţi cu multă conştiinciozitate timp de 2-3 zile înainte de topire, în apă caldă şi dedurizată, care are o putere de înmuiere mare şi dizolvă mai uşor substanţele solubile.

Sterilizarea cerii

Având în vedere faptul că sporii de locă îşi păstrează puterea contaminantă chiar şi după 40 de ani, pentru a distruge toate formele agentului patogen, în special cele sporulate, ceara trebuie sterilizată prin metode fizice, chimice sau biologice, în condiţii cu totul speciale, fiind nevoie de un echipament adecvat. Din această cauză, confecţionarea fagurilor este recomandat a se face numai în unităţile specializate ACA, confecţionarea artizanală negarantând o sterilizare adecvată.

Colectarea cerii

În vederea sporirii producţiei de ceară se recomandă:

• folosirea ramelor clăditoare,
• strângerea tuturor resturilor de ceară, a rumeguşului de ceară rezultat în urma iernării, a descăpăciturii etc.